CENACLUL LIVIU REBREANU  ŞI SECURITATEA,  II
DOREL ŞTEFĂNESCU
PE POST DE ŢAP ISPĂŞITOR

Analizând cu atenţie note şi rapoarte ale Securităţii, privitoare la diverşi scriitori şi la activitatea cenaclului „Liviu Rebreanu” din Piteşti, am observat că mediile culturale, din care musai trebuia extraşi opozanţi reali, ai regimului comunist, fabricaţi în baza unor vădite probe, sau opozanţi imaginari, citaţi generic în concluziile rapoartelor de activitate, au fost o mană cerească pentru securişti ! „Vigilenţii” şi-au justificat şi întărit rolul de braţ înarmat al Partidului, şi-au croit câte o avansare sau primă bine remunerată, au obţinut locuri fruntaşe „pe ramură” şi, de ce nu, unii şi-or fi clădit şi vreo carieră. Să citim din jurnal:
Marţi, 6 mai, 1986, ziua Sfântului şi Dreptului Iov, îndelung răbdătorul… Era a treia zi de Paşti, veneam de la serviciu şi în faţa blocului mă aştepta sectoristul, un miliţian versat, uşor abulic dar cu oarecari urme de cumsecădenie. Îmi întinde un plic cu antetul şi ştampila Ministerului de Interne, mă roagă să-l desfac, să citesc înştiinţarea din el şi să-i comunic un răspuns. Mi se comunicau următoarele:  „Având în vedere unele neconcordanţe tehnice, rezultate în urma ultimei verificări a maşinii dumneavoastră de scris, în temeiul Decretului nr. 98, din 28 martie 1983, vi se retrage dreptul de a mai deţine maşina de scris şi trebuie să vă prezentaţi în termen de 7 zile, împreună cu maşina de scris, la Miliţia Municipiului Piteşti, departamentul Evidenţa Populaţiei, pentru clarificarea situaţiei.”