AUREL SIBICEANUGlorioşii ani ai ratării (XLIII)

PITEŞTII – LOCUL
UNDE NU S-A ÎNTÂMPLAT NIMIC? AFERIM!

„N-am avut voie să iau din viaţă decât frânturi atent supravegheate după nişte reguli numai de Ei stabilite, care într-un fel sau altul se aplică într-o formă democratică şi astăzi. Mulţi ani, cineva din umbră a avut grijă să nu fiu implicat în activităţi care să mă scoată în evidenţă sau să frecventez locuri în care m-aş fi putut manifesta periculos pentru siguranţa naţională.  Preocuparea mea principală era să inventez cât mai subtile metode să scap nesupravegheat şi să-mi protejez astfel cei câţiva prieteni pe care îi aveam.
Puteam astfel săruta o femeie, fără ca Ei să-i ia amprenta albastră de pe buze. În rest, o viaţă fără speranţe, o ţară cu plaiuri mioritice, în care m-am născut şi eternul regret că aici o să mor. Am 59 de ani şi câţiva prieteni pe care îi respect.”

  George CÂRSTEA –
arestat în LOTUL „ALBAŞTRII”- 1971

    
În acest episod, George Cârstea se desparte de cititorii mărturisirilor despre boema piteşteană, după ce le-a sporit cu amintirile sale preţioase, scrise cu mare forţă şi, adesea, cu năduf … Tot cu acest episod se încheie şi primul volum al „Glorioşilor ani ai ratării”. S-au strâns şi multe dovezi materiale despre cele relatate – manuscrise (creaţii, jurnale, scrisori), fotografii, documente oficiale, din arhivele fostei Securităţi, etc, ale celor trăitori sau plecaţi în Lumea Cealaltă.

2012-04-08T16:00:00+03:00