Era prin 1984 când l-am văzut prima dată pe Jean; era înalt, uscăţiv, cu faţa prelungă şi palidă, avea ochii senini şi sfioşi… A fost pentru prima oară  în viaţa mea când mi-am zis că aşa arată speranţa, dacă ar fi să apară în chip de om. Dacă nu mă înşel, era prin 1984, Jean era licean şi a fost adus la cenaclul „Liviu Rebreau”, din Piteşti, de scriitorul Ion Lică Vulpeşti, la recomandarea profesorului Ciorici. Aici se cade să fac o paranteză. În anii aceia, scriitorii care erau şi profesori, precum şi cei care nu erau, aduceau în cenaclu tineri promiţători într-ale literaturii, fără teamă, ignorând o nefericită întâmplare, petrecută prin 1971 – este vorba de arestarea, de către Securitate, membrilor cenaclului „Albaştrii”, mai toţi elevi ori puţin trecuţi de 18 ani.  După anchetă, bătaie şi alte  intimidări, bieţii tineri au fost supuşi oprobriului public, într-o mare adunare. „Organizarea adunării a fost făcută de către comitetul judeţean Argeş al PCR şi UTC la „Casa elevilor şi studenţilor din  Piteşti”, unde au participat un număr mare de elevi, studenţi, tineri muncitori şi profesori,” după cum rezultă din dosarul unui tânăr implicat în acele evenimente, scriitorul de azi Ion Toma Ionescu.  Aşa cum spuneam, scriitorii din Piteşti au ignorat întâmplarea şi au continuat să aducă tineri în cenaclul literar.