Spuneam în episodul trecut că ni s-au dat nişte bani să facem noi, cei „oprimaţi” de vechiul regim, o revistă după cum ne taie capul. Împreună cu scriitorii Virgil Diaconu şi Mircea Bârsilă am purces la alcătuirea primului număr de revistă scrisă în libertate. Nici unul dintre noi nu avea experienţă în materie de editare. Am alcătuit un cuprins şi Virgil Diaconu, mintea cea mai „tehnică”, lucrase o viaţă ca desenator-proiectant, ajutat de tipografi, a deprins cum se face calculul cvadraţilor şi al altor măsuri necesare la tipărirea unei reviste.
 Acum 20 de ani se lucra altfel… Cu prilejul efectuării corecturii am cunoscut mai bine tipografii şi pot spune fără a greşi o secundă măcar că aceşti oameni au un dar special, un suflet uriaş şi un respect nemărginit pentru felul cum trebuie să arate cuvântul tipărit… Mirosul de cerneală, prospeţimea paginilor ieşite din teasc şi privirile lor, primele priviri cu care „iau în primire” prima pagină tipărită, toate astea nu le voi putea uitata câte voi mai avea de trăit; vedeam cu ochii mei cum libertatea lăuntrică se concretizează în afară, în Lume. La vremea aceea aveam trei cărţi tipărite dar bucuria de a vedea pe viu cum gândurile mele reverberează către lume nu se putea asemui cu nimic; poate doar cu o femeie aşteptată o viaţă…