Dragă Ionică,
Îţi mulţumesc că mi-ai trimis cu atâta promptitudine ultimul volum al excepţionalei tale trilogii. L-am citit pe nerăsuflate şi ţi-am admirat din nou talentul de povestitor, inteligenţa, cultura, pasiunea nealterată pentru meseria noastră.
Ca şi primele două, volumul al treilea reprezintă o contribuţie inestimabilă la istoria teatrului românesc. Numai că, de astă dată, tonul tău devine, pe bună dreptate, mai aspru, când e vorba să denunţi răspicat, cu mult curaj şi cu umor sarcastic, impostura şi falsele valori. Şi să critici, când e cazul, chiar pe un bun prieten, pe Florinel al nostru…
Ai dreptul să te mândreşti că ai continuat cu strălucire opera lui Ioan Massoff, dăruindu-ne de fapt cea mai bună istorie a scenei româneşti din cea de a doua jumătate a secolului trecut şi începutul noului veac.
Îţi înţeleg şi dezamăgirea, dar am convingerea fermă că vei continua să lucrezi în teatru, deoarece un om de valoarea ta nu are voie să stea departe de scenă.
Radu Beligan