T. T., un fost coleg de clasă, de pe când studiam, cât puteam şi cum puteam, la jumătatea anilor ‘50, la Şcoala Medie nr. 4, înainte Seminar Pedagogic, ulterior Liceul Emil Racoviţă, mă alimentează constant cu fişiere Power Point, grele de imagini mirifice din lume şi din ţară. Altul, mai hâtru, difuzează prin mail doar bancuri. La răscrucea acestor două serii, mă aflu, la cei 68 de ani ai mei, ai noştri, ne aflăm deci, pensionari, cititori de presă românească din care spicuim uneori texte pline de miez şi de parfumuri.

Iată o povestire filosofică, adunată de la lume şi iarăşi la lume dată, de folcloristul amator Romanel B.,  pe care îmi permit să o intitulez totalitar, Frumuseţile Patriei.

Un grup de turişti prin Apuseni
La un moment dat, găsesc o peşteră. Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor. Când ies afară, se întâlnesc cu un baci. Îl întreabă: -Domne, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute aşa îngrozitor înăuntru? -Apăi dragii mei, răspunde baciul, e o întreagă legendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an cobora în sat şi răpea cea mai frumoasă femeie. Tot aşa până când au rămas sătenii numai cu urâţenii de femei, pe care nu le mai f**ea nimeni, şi deci satul era în pragul dispariţiei. Atunci s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gândit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax şi după o săptămână a venit. A intrat Făt Frumos în peşteră, l-a luat pe căpcăun şi l-a înfipt până la glezne în pământ. Căpcăunul s-a enervat şi l-a băgat pe Făt Frumos până la genunchi. Ăsta ce, să se lase mai prejos ? Îl ia pe căpcăun şi-l bagă până-n brâu în pământ. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă până la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu, îl ia pe căpcăun, îl bagă până în gât, scoate paloşul şi-i taie beregata. Sătenii, foarte fericiţi, au tras un chef de pomină – vreo două săptămâni au tot băut. Ca răsplată pentru Fat Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urâtele pe care le mai aveau. Ăştia doi s-au căsătorit şi au trăit până la adânci bătrâneţi în peşteră. -Bine domne, da tot n-am inţeles, ce pute aşa în peşteră? -Apăi nu ştiu, s-o fi căcat vreunul pe acolo!