Poate lumea are totuşi un capăt

„Il est dans la nature humaine de penser sagement et d’agir d’une façon absurde.“
Anatole France

* Cameră albă, un ins mustăcios îmi ascultă peripeţiile absurde, pretinde că este noul meu psihiatru, anul 2008
– Nu, nu sunt schizofrenică, nu am devenit nici paranoică.. simt doar că am nevoie de ajutor… oriunde merg, este cu mine, simt, simt prezenţa aceea, chiar dacă schimb locul… spre exemplu zilele trecute, am mers într-un loc pe care nu obişnuiam să îl frecventez şi am simţit cum mi se face pielea de găină, chiar nu ştiu ce se întâmplă, dacă voi continua aşa va trebui să vizitez în cel mai rău caz nouă-le, nu mă mai înţeleg, eu nu sunt aşa… eu sunt o tipicară, totul îmi iese exact cum vreau, nu mă pot zdruncina în halul ăsta, nu pot!

** O altă cameră, plină de cărţi inutile, l-am zărit undeva pe Freud şi am apreciat mai mult munca ochelaristei, 2010
– Continuă, această stare nu îşi cunoaşte limitele, cum să îmi sugeraţi să mă internez? Am o carieră, nici nu aveţi idee cât m-am luptat, ca un Don Quijote, să îmi ating ţelul… Şi totul să se ducă aşa? Într-o clipită? Dumneavoastră sincer aveţi probleme.

* Interviu pentru un posibil job, primăvara lui 2008
– Da, Aria, ne vom întâlni la cafeneaua de pe colţ la doişpe, nu vom fi stângace şi aşa ne vom afirma, este timpul.

2010-10-12T16:00:00+03:00