Cărămida de pe creastă
 – fragmente dintr-un mini-roman parabolă

[…] Luară cu asalt locurile libere din jurul său. Ea se lăsă să cadă cu o plăcere ce-i rămase întipărită pe faţă. Avea riduri uşoare la colţurile ochilor traşi de nesomn. Pleoapele le avea albăstrite. Îl văzu, îi răspunse la salut, zâmbindu-i. Oboseala se citea pe chipurile tinerilor care dădeau impresia că se întorc dintr-o escapadă. Cel care era lângă ea, cu obrazul neatins încă de brici, păru intimidat de gestul fetei al cărei păr îi atinse gâtul, dar îşi trecu mâna pe după mijlocul ei, trăgând-o aproape. […]
 
 * * *
 Îşi aminti de sfertul de pâine şi de pumnul de alune americane, pe care le lăsase un prieten pe masa învelită cu un ziar. Pâinea era albă, proaspătă, caldă, mirosind ameţitor şi pentru că era foarte cald bea multă apă, turnată cu mişcări încete, din sticlă în pahar. Ducea paharul în dreptul ochilor, îl privea, înghiţea în gol iar apoi îl da pe gât, scuturându-se ca după o băutură alcoolică, tare. […]

2010-10-09T16:00:00+03:00