Sus e cerul
Ciudata poveste a unei femei de ea spusă

Am să vă spun acum o poveste. Povestea unei femei. O poveste care să se ridice la înălţimea aşteptărilor voastre. Dar la ce vă aşteptaţi? La o femeie din popor? Din piaţă? Din parcare? Nu vă sfiiţi! Dorinţa clientului nostru, datoria noastră! În măsura posibilităţilor. Deocamdată asta este situaţia. Fetele noastre de meserie o fac şi ele pe unde pot. Prin cabine de autotrenuri, pe maidane, pe străzi întunecate rezemate de zid… Da, sigur, există şi cele de lux în hoteluri de lux, dar cine are acces la ele?
Însă nu există numai această categorie, a femeilor pierdute. Mai sunt şi altele, actriţele, diplomatele, parlamentarele, savantele, călugăriţele… Dar tot femei. „Femeia, eterna poveste”.
Am fost născută femeie. Şi asta am rămas. Asta sunt. Priviţi-mă! De sus în jos, de jos în sus, de jur-împrejur! Cum mă găsiţi? Vreţi să mă dezvălui mai mult? Să ies din vesminte ca un fluture din crisalidă? Ca o libelulă? Dar în imaginaţia voastră? Închipuiţi-vă că mă vedeţi goală! Eu una, nu-mi dau jos nimic de pe mine. Deocamdată. Deocamdată prefer  să mă dezvălui în poveste. De la leagăn la … Nu eu am pronunţat cuvântul mormânt… Voi l-aţi rostit sau l-aţi gândit…
În sfârşit să trecem peste asta… Nu se poate! Nimeni nu poate să treacă peste mormântul său? Mai vedem noi! Mai e mult până atunci. O să vedeţi de câte ori mor înainte de a muri ultima oară. O să vedeţi…
Nu mă tem. Eu am dansat cu Thanatos zeul. Zeul ştiţi voi cum. Nu vă cer să mă credeţi. O să vedeţi cu ochii voştri. Şi  ce de alte lucruri o să se mai întâmple, care mai de care… În lumea realităţii şi aparenţelor. Undeva între cer şi pământ…