Palimpsest

1
Îmi este destul de limpede că viaţa mea sentimentală a fost una biblică şi scripturistică într-un mod pe care îl voi explica imediat, înainte să apuce vreunul dintre voi să vorbească de blasfemie. Mai întâi, a fost Cântarea Cântărilor, ca şi în viaţa voastră, prieteni, numai că această perioadă la mine s-a prelungit mult, excesiv, maladiv până la cenestopatie. Ieşeam dintr-o adolescenţă târzie marcată de lecturi pantagruelice şi, cum vă spuneam altădată, lipsite de îndrumarea unui maestru, când o durere în dreptul inimii începu să devină din ce în ce mai sâcâitoare şi cu atât mai paradoxală cu cât făceam sport, în prima divizie de atletism a ţării, ca să nu mai vorbesc despre tenisul de câmp, una dintre marile mele plăceri. Cum îmi închipuiam că în Bucureşti e nevoie de relaţii pentru a consulta un cardiolog bun (în paranteză fie spus, eram sigur că am nevoie de un transplant de cord) m-am dus să o rog pe asistenta de la cursurile mele de psihopatologie, pe frumoasa Irena, o brunetă extrem de feromonală, scundă dar bine proporţionată, a cărei carnaţie se intuia a fi un pic fanată, în sensul cel mai apetisant, de marile ei căni de cafea şi rafinatele lecturi lacaniene, de pachetele de ţigări proletare şi nopţile de amor în compania celui mai bun specialist în testele Szondy şi Rorsach al ţării, despre care tot în treacăt aş aminti că mă îndrăgostisem cu un an înainte prin transfer freudian, mă jucasem de-a psihoterapia şi mă fripsesem crunt, aşadar m-am dus să o implor să mă prezinte unui specialist, nu de alta, dar eram, nu-i aşa, un cardiac pe cât de tânăr, pe atât de dovedit. Irena, care ştia cam cum stau lucrurile, care intuise că eram un virgin răscopt, mi-a făcut în vreo două ceasuri protocoalele celor două celebre teste de psihologia profunzimilor amintite mai sus şi, privindu-mă în ochii mei albaştri-verzui ca lăturile de peşte, mi-a spus: „Dacă tot te-ai apucat de fumat, cafele, de nopţi pierdute, adaugă şi nişte vin. Mergi aşadar în oraşul tău natal, cumpără trei pachete de ţigări tari, trei sticle de vin negru, greu – de fapt nişte mahorcă îţi dau eu, iar vinul tocmai l-am primit ieri de la părinţii unui nevrotic obsesivo-fobic, cum naiba de s-or îmbolnăvi ăştia la ţară de aşa ceva nu pricep – şi culcă-te cu femeia cea mai frumoasă pe care o ştii.

2008-08-16T16:00:00+03:00