Nu ştiu ce-mi venise în vara aceea schimbătoare, care poate fi şi vara aceasta, dar îmi trecuse prin cap să încep un roman. Un roman realist. De fapt, mai mult decît un roman care să respecte convenţia realismului, unul care să se inspire direct din realitate, adică să-şi împrumute personajele şi, pe cît posibil, poveştile acestora. Şi, atunci, s-a pus, se pune problema documentării. Dacă este vorba despre personaje smulse realităţii, de bună seamă că trebuie să te ridici de la birou, să te îmbraci, să deschizi larg uşa şi să dai buzna în realitate. Aşa am făcut şi am început punînd un slip nou pe sub hainele uşoare de vară, cu tricou, pantaloni scurţi şi şlapi, agăţînd pe umăr un sac de pînză cu cele necesare – un prosop mare pentu plajă, spray de protecţie solară, sticlă cu ceai verde, mentă, flori de cactus etc., scoasă din frigider, ultima carte tradusă din Henry Miller, cea despre lumea sexului, două din cele trei reviste satirice, un pachet de biscuiţi fără zahăr, ţigări, brichetă etc. – şi m-am îndreptat în pas elastic către ştrandul nou din cartierul meu. Mă bîntuia gîndul că realitatea este alcătuită, pentru un romancier, mai ales din oameni şi întîmplările lor şi unde naiba poţi găsi mai multă realitate concentrată, ba chiar înghesuită decît pe o plajă într-o zi călduroasă de august? Ei, da, pot spune că am găsit un loc doldora de realitate, începînd chiar cu intrarea în ştrand, unde am stat la o coadă de vreo douăsprezece – cincisprezece persoane! Şi cînd am reuşit în sfîrşit să pătrund în incintă, pot spune că am dat energic piept cu realitatea. Am luat-o pe una dintre aleile care conduc spre plajă, am ajuns la suprafaţa acoperită cu nisip fin, adus de nu ştiu unde, m-am strecurat cum am putut printre cearşafurile gemînd de trupuri goale de ambe sexe, ba şi de sex incert, şi de toate dimensiunile, am reperat un loc cu iarbă la marginea suprafeţei nisipoase care mi s-a părut bun ca punct de observaţie asupra realităţii, am ajuns acolo, mi-am întins prosopul mare, pluşat, cumpărat în urmă cu vreo doi ani din Creta, m-am dezbrăcat la slipul roşu cumpărat de la Decathlon, m-am întins, mi-am aprins o ţigară şi am închis puţin ochii să-mi limpezesc cît de cît privirea care tocmai trecuse de la miopie la tulburarea inversă, de la minus la plus, cum s-ar spune. Da, optasem bine!