Eu vara nu alb
O mulţime de femei şchioape ies din biserică, unduindu-şi fesele în ritmul liturgic al cădelniţelor. Un câine râios latră fericit aleluia chiar în momentul în care Iisus cel înviat din morţi îl face terci călcându-l cu o trotinetă blindată.
Doi paralitici joacă table într-un clopot anatemizat. În loc de zaruri, fiecare aruncă o pereche de grenade, la spitalul de vizavi, doctorii sunt chemaţi să îşi ia porţia zilnică de anticoncepţionale şi anticlericale, urmează cele mai teribile efecte terţiare din istoria post-umanităţii.
Din cer, se scurge un vierme nuclear cu un penis înfipt în călcâi şi cu un altul amanetat pentru un ultim acatist neuroinhibitor, Shiva a ales să se reîncarneze într-un radar schizofrenic crucificat pe o perfuzie cu hidrocarburi, prin intestinele îndrăgostiţilor aleargă metrouri lobotomizate, în timp ce ultimul chinez din constelaţia Andromeda îşi contemplă alter-egoul sculptat în dopamină.
Victor stă pe o bancă în parc şi mănâncă o prăjitură cu vişine.
Amalia fugăreşte o pisică bipolară.
Când eram în clasa a IV-a, tata conducea o maşină cu treisprezece roţi zimţate.
Bunica lui Andrei avea un televizor pe care îl ţinea ascuns în borcanul cu murături.
Tanti Paulina a sărit coarda timp de trei săptămâni şi şaisprezece minute, după care au venit doi cosmonauţi şi au dus-o la cofetăria din colţ.
Se povesteşte că în Kenya a fost văzut un calamar plutind într-un poliedru cu şapte vieţi.
De mâine, o să încep să învăţ albaneza prin metoda hipnozei regresive.
Iubita mea s-a mutat într-un oraş de amoniac.