De pe la televizor…
Mai în fiecare dimineaţă îl ascultăm/vedem pe D.C. Mihăilescu, cel ce prezintă unele cărţi la PRO TV. În ce măsură are în vedere valoarea cărţilor sau interesul suscitat de cititori, rămâne de văzut.
Părerea noastră despre domnul în cauză, ca literat, este bună – şi, probabil, nici nu este nevoie de ea. Dar… dar, nu o dată, domnul D.C.M. face publicitate unor foşti culturnici care – şi faptul este notoriu pentru unii dintre aceştia – scriu cărţi unde, vezi Doamne, şi-ar face un fel de sia culpa sau aduc la lumină mulţumirile unor scriitori care au fost ajutaţi de politrucii literari ai unor vremuri negre, pe care nu vrem să ni le mai amintim ori, pur şi simplu, ni se face greaţă.
În data de 5 ianuarie a.c., literatul mai sus amintit ni-l aduce în faţă, cu un ditamai cărţoiu, cărţoi ce aminteşte de maculatura unor păuneşti, pe fostul politruc cultural Ion Brad. În paranteză fie spus, tovărăşelul în cauză beneficiază de o indemnizaţie specială a scriitorilor şi pe statul de plată, întâmplător văzut de ochii noştri, am aflat o groază de lozincarzi şi culturnici ai vremurilor negre amintite.
Culmea este că pe lista însăilată verbal de D.C.M. apare şi numele lui Victor Eftimiu?!… Dar nu apar numele unor Păunescu, Vadim, Ion Gheorghe şi ai atâtor lozincarzi – cohorte, nu alta! După tot răul pe care l-au făcut şi puţinul ,,bine’’, de bun simţ ar fi fost să se treacă sub tăcere binele şi, după umila noastră părere, cărţile acestora să fie editate postum.
După ce au făcut atâtea crime culturale, nu ştiu ce semnificaţie ar mai avea faptul că…
Dacă ne amintim numai de literaţii care au murit prin închisori, şi nu numai ei, gustul unora – şi se înţelege care sunt aceia – de a încerca o atenuare a faptelor ,,reprobabile’’ de care sunt răspunzători şi au scăpat basma curată, mi se pare cel puţin superfluu, dacă nu chiar jignitor.
Să ne amintim că puşcăriaşii politici ai regimului comunist, regim absolut criminal şi antiromânesc, nu de puţine ori aveau, în celulă, cătuşe, iar ca supliment, lanţuri la picioare. Nu puţini s-au sinucis din cauza regimului subuman la care erau supuşi. Să se fi petrecut măcar cu unul dintre greţoşii servitori ai regimului roşu aşa ceva după revoluţie? Deşi mulţi dintre ei ar fi meritat cu prisosinţă măcar o zi acest tratament, mai ales pentru faptul că au încercat să umilească limba română, prin lozincile scrise cuplului analfabet şi partidului unic. Mă gândesc, totuşi, că ar cam trebui să le fie ruşine. Oricum, tovărăşelul Ion Brad ar trebui să citească ,,Închisoarea noastră cea de toate zilele’’, carte semnată de Ion Ioanid, sau ,,Fenomenul Piteşti’’, de Virgil Ierunca, să vadă cam cum o ducea un deţinut într-o puşcărie comunistă. Oare ce ,,bine’’ zicea D.C.M. că ar fi făcut Ion Brad şi cui?
Un popor care-şi uită istoria prea repede, merită tot dispreţul lumii.
Sub orice dictatură se poate trăi cu demnitate. Bineînţeles, dacă nu vrei glorie gratuită, bănişori sau vreun post de… ambasador, dar măcar pe durata a nouă ani.
Mai în fiecare dimineaţă îl ascultăm/vedem pe D.C. Mihăilescu, cel ce prezintă unele cărţi la PRO TV. În ce măsură are în vedere valoarea cărţilor sau interesul suscitat de cititori, rămâne de văzut.
Părerea noastră despre domnul în cauză, ca literat, este bună – şi, probabil, nici nu este nevoie de ea. Dar… dar, nu o dată, domnul D.C.M. face publicitate unor foşti culturnici care – şi faptul este notoriu pentru unii dintre aceştia – scriu cărţi unde, vezi Doamne, şi-ar face un fel de sia culpa sau aduc la lumină mulţumirile unor scriitori care au fost ajutaţi de politrucii literari ai unor vremuri negre, pe care nu vrem să ni le mai amintim ori, pur şi simplu, ni se face greaţă.
În data de 5 ianuarie a.c., literatul mai sus amintit ni-l aduce în faţă, cu un ditamai cărţoiu, cărţoi ce aminteşte de maculatura unor păuneşti, pe fostul politruc cultural Ion Brad. În paranteză fie spus, tovărăşelul în cauză beneficiază de o indemnizaţie specială a scriitorilor şi pe statul de plată, întâmplător văzut de ochii noştri, am aflat o groază de lozincarzi şi culturnici ai vremurilor negre amintite.
Culmea este că pe lista însăilată verbal de D.C.M. apare şi numele lui Victor Eftimiu?!… Dar nu apar numele unor Păunescu, Vadim, Ion Gheorghe şi ai atâtor lozincarzi – cohorte, nu alta! După tot răul pe care l-au făcut şi puţinul ,,bine’’, de bun simţ ar fi fost să se treacă sub tăcere binele şi, după umila noastră părere, cărţile acestora să fie editate postum.
După ce au făcut atâtea crime culturale, nu ştiu ce semnificaţie ar mai avea faptul că…
Dacă ne amintim numai de literaţii care au murit prin închisori, şi nu numai ei, gustul unora – şi se înţelege care sunt aceia – de a încerca o atenuare a faptelor ,,reprobabile’’ de care sunt răspunzători şi au scăpat basma curată, mi se pare cel puţin superfluu, dacă nu chiar jignitor.
Să ne amintim că puşcăriaşii politici ai regimului comunist, regim absolut criminal şi antiromânesc, nu de puţine ori aveau, în celulă, cătuşe, iar ca supliment, lanţuri la picioare. Nu puţini s-au sinucis din cauza regimului subuman la care erau supuşi. Să se fi petrecut măcar cu unul dintre greţoşii servitori ai regimului roşu aşa ceva după revoluţie? Deşi mulţi dintre ei ar fi meritat cu prisosinţă măcar o zi acest tratament, mai ales pentru faptul că au încercat să umilească limba română, prin lozincile scrise cuplului analfabet şi partidului unic. Mă gândesc, totuşi, că ar cam trebui să le fie ruşine. Oricum, tovărăşelul Ion Brad ar trebui să citească ,,Închisoarea noastră cea de toate zilele’’, carte semnată de Ion Ioanid, sau ,,Fenomenul Piteşti’’, de Virgil Ierunca, să vadă cam cum o ducea un deţinut într-o puşcărie comunistă. Oare ce ,,bine’’ zicea D.C.M. că ar fi făcut Ion Brad şi cui?
Un popor care-şi uită istoria prea repede, merită tot dispreţul lumii.
Sub orice dictatură se poate trăi cu demnitate. Bineînţeles, dacă nu vrei glorie gratuită, bănişori sau vreun post de… ambasador, dar măcar pe durata a nouă ani.