Din cartea facerii
(Oglinzi)

Mă întrebam, femeie,
de unde lacrimi
sub genele mele,
când eu mă uscam din pântece
de dorul iubirii…?
Şi apoi
mi-am amintit
dimineţi şi amurguri
când te purtai
pe deasupra trupului meu
netocmit şi gol
şi mi-ai spus:
,,Te iubesc!”
cât de clar mi-amintesc
un fior necurat;
la început a fost Cuvântul!