Un picior nu mai e al meu

Şi eu sunt un şchiop – aşa am umblat  
un sfert de glob – mă întrebau ce caut  
o altă gleznă – le spuneam   
într-o noapte am văzut-o pe cer  
unii îi spun lună – printr-un ochean
şi am zis că-i bună. umblam şi prin cealaltă emisferă
de câte ori o încolţeam se făcea dimineaţa şi adio  
umbla pe tăcute – noaptea ţuşti pe cer  
printre alte vertebre şi frânturi de oase
aceeaşi radiografie cu nebuloase în mişcare
oameni alegeau de pe cer – ca dintr-un raft de bibliotecă
câte un membru ori o vertebră  
de fiecare dată se găsea ceva potrivit
numai unul nu-şi găsea un picior şi probând întruna  
îl prindea dimineaţa.  astăzi îl văd umblând în cârje  
pe lângă mine. nu ne vorbim – dar îi observ privirea
cum îmi măsoară piciorul sănătos.