Ieşire din comun

Deunăzi găseşte sub pat dumnealui,
Tănase, nişte încântătoare pepite
şi socotind cinstit că nu sunt ale lui,
le-a predat grabnic  
la “Obiecte găsite”.

Funcţionarul avea o privire  
chiorâşă,
nu era chiar momentul propice –
tocmai lustruia clanţa de la uşă  
după o înfrângere la popice –

Însă având instrucţiuni precis
le-a primit, dându-i în schimb  
o chitanţă;
nici nu visa că se vor preface-n
manuscrise
şi s-a grăbit să le pună în siguranţă.

Mult mai apoi, Tănase,  
spre marea lui uimire,
n-a reuşit nicicum să-şi regăsească
ultimele-i poeme în care
pusese o frumuseţe nepământească.

Dar iute s-a consolat, căci,  
sosit ca din tun,
se pregătea să-l salute la gard,
pentru gestul acela ieşit din comun,
vecinul lui transcendental,
Kirkegaard.