cina

au răsărit miliarde de chipuri
din lutul înţepat cu suliţi de grâu
sandalele Lui măsoară timpul
din sclipiri de secunde pe valuri
de râu şi de mare
plutind pe ocean trei zile la rând
aşezate o singură dată pe an.
se zvârcoleşte aluatu-n cuptor
cu gândul la  pâinea ce se va frânge
în vinul
prelins ca o dâră de sânge
pe masa tăcerii.
ciorchinul din viţa de vie simte
cum aleargă prin coajă şi sâmburi
acidul din spinul durerii .
El  vine cu pletele arse de soare
de  pe muntele-nconjurat de măslinii
a cărora sevă – prefăcută în oţet –
coboară nestingherită în rădăcini.
acum se dezbracă de haină şi o aşază
ca martor pe masă
la ultima Cină de Taină
aşa cum firul de trifoi retezat rămâne
mărturia biruinţei
asupra nemilosului tăiş de coasă.