TIC – TAC

cuvintele acestea îţi vor hotărî soarta:
vei muri şi vei învia la umbra lor,
vei trece pe malul celălalt liniştit şi împăcat.
silabele cad ca o ploaie glorioasă
pe mâinile tale: o calmă beatitudine.
şi nu mai ştii ce rămâne în urmă,
o adiere nevinovată sau un dezmăţ
de sunete indestructibile: cenuşa negării,
victoria întunericului în labirinturile sonore.
atât să fie semnul că încă adulmeci
flacăra care îţi dă târcoale: viaţa
e tic-tacul acela care se îndepărtează.
 
MINUNATELE ERORI

noaptea vine de niciunde.
mâna ta o acoperă.
o răsuflare de înger.
un gol imperturbabil.
pomul cunoaşterii
într-o vâlvătaie rebelă.
sub el se nasc
minunatele erori,
trădările festive.
sub el plânge
aleasa inimii tale
cu capul pe
un munte de vată.
 
“cât despre cele ce sunt,
ele vor mai fi.”
 
vor mai fi?