mircea petean

DIMINEŢI LIGURE
       
 Pentru Ştefana şi Luca
 

xxx  
stau pe scaun prins în ham
în avionul cu destinaţia Barcelona
la geam stau (deşi rareori dorm la perete unde mă simt ca-n cavou)
motoarele vuiesc asurzitor
un copil ţipă un altul plânge cu sughiţuri
foşnetul conversaţiei deprinderea regulilor
supunerea la reguli cuminţenia bine jucată
atât de bine încât o biată metaforă
cu totul inofensivă
ar exploda cu forţa unei bombe adevărate
dar câţi Doamne nu aleargă pe zeci de pagini  
dar ce zic – sute mii enşpe mii – pe urmele ei
înarmaţi până-n dinţi cu haite de câini la-ndemână  
şi gonaci tineri ignoranţi sangvinari în solda lor
motoarele vuiesc asurzitor mi-e teamă să nu sară de la loc  
toate niturile şandramalei şi nouă să ni se desfacă toate sinapsele
cad  
cad
cad
în abisul tăcerii rostind neîncetat rugăciunea inimii
 
în liniştea din pântecul păsării de aluminiu răcoarea
fierbinte a rostirii are frăgezimea pâinii calde
abia scoasă din cuptor
 
cei din neamul lui Pită Caldă din Jucu Nobil  
erau blânzi harnici şi discreţi  
Margareta din neamul lui Pită Caldă nu era altfel
ba avea şi alte atuuri cum ar fi albeaţa pielii  
pe umeri pletele-i şatene curgeau râu
vorbea domol în timp ce râdea cu mărgelele ochilor
ar fi putut fi chiar nevasta lui Nicanor  
dacă acela ar fi câştigat pariul cu celălalt competitor
pariul constând în lectura integrală a Capitalului
n-a fost capabil a abandonat după primele rânduri  
dar nici celălalt n-a fost mai breaz aşa încât câştigă un al treilea
cum se întâmplă de obicei în astfel de situaţii
un coleg de-al ei de la ASE care n-a simţit niciodată nevoia
de a citi Capitalul nici măcar ca să-l poată combate  
convins din start de superioritatea economiei socialiste  
ce s-o fi ales de ei în jungla economiei de piaţă  
în care ne-am trezit cu toţii numai Dumnezeu ştie
 
cum va fi reuşit să-l rabde să-şi apropie trupul gol
de pielea lui e o mare minune – vorba mamei –
care crede că cea mai bună definiţie a iubirii aceasta e –
o atingere ca şi imposibilă între pielea dumnealui şi pielea dumneaei
 
o  
dumnezeiască era aroma pâinii calde abia scoasă din cuptor
şi cât de îmbietoare crusta rugoasă şi ruginie a rusunoiului
asta e – în vreme ce zeii se nutresc cu lumină şi ambrozie
eu trebuie să mă mulţumesc cu sandvişul de plastic şi berea călâie
 
la început a fost Cuvântul şi Cuvântul era unduire de sunete şi tăceri
şi energia eliberată din ciocnirea lor e la originea  
tuturor văzutelor şi nevăzutelor
şi la ce bună scrierea dacă nu are ceva din frisonul rostirii dintâi

2011-10-02T16:00:00+03:00