Respiraţia tatei
îndoaie geamul la casă
 
Se-aude cum cântecul în păsări îngheaţă
şi serii îi curge lumina pe faţă

nu mai ştiu cum arăta trupul în care
                  mi-am petrecut o iarnă înfierbântată
casa de o lacrimă stă rezemată

acum sub tălpile trecătorilor întunericul ţipă
şi-afară singurătatea se înfiripă

respiraţia tatei îndoaie geamul la casă
oare câtă zăpadă încape într-un corp
de mireasă ?

prietenul meu a luat moartea de la început
eu fiecare şoaptă de-a ta o sărut

mama mă aşteaptă cu lacrimi aburinde
pe masă
şi-o zăpadă flămândă dă buzna în casă