Ceasornicul

Totul începe înspre seară, când ceasul din turn
îşi începe rondul de noapte. Când ceasul din turn
îşi face rondul de noapte cu soldaţii lui prin camera mea.
Totul începe înspre seară, când scăpaţi din cazarma de fier
soldaţii ceasului pornesc să cucerească oraşul.  
Când merg pe străzi, deodată mă trezesc înconjurat  
de aceşti războinici care cred că totul li se cuvine.
De aceşti războinici care îşi ascut săbiile de privirile mele.

Totul începe înspre seară, când ceasul din turn
îşi face rondul de noapte cu soldaţii lui prin camera mea.
Prin sufletul uitat deschis. Vezi,
cei plecaţi aleargă toată noaptea prin mine.
Uneori desluşesc printre ei glasurile mamei
care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru.
Glasurile mamei, care îmi leagă rănile cu mângâierile ei
şi mă ceartă cu lacrima.

Ceasul din turn mă urmăreşte cu soldaţii lui, cu întunericul.
Soldaţi pe care nu-i mai dovedesc. Aşa că până la urmă
va trebui să îmi strâng toate oştile şi să accept lupta.
Şi să închei noi alianţe cu Pădurea şi Austrul.
Şi să aduc la zi vechile mele tratate cu vrăbiile.
Tratate din vremea când toate locuiau într-un cuib:
în mâna Domnului. Da, eu va trebui să mă pregătesc
pentru lupta cea mare! Să-mi adun oştile şi să ies în câmp,
la bătaie. N-am nici o teamă, Domnul este cu mine!
Deja Pădurea a pus pe fugă soldaţii cu verdele ei!
Şi legiunile de vrăbii au dărâmat deja cu trâmbiţele lor
zidurile întunericului. Ierihonul nopţii.

Eu locuiesc într-un ceasornic.
În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca la război.