ICOANA DIN APĂ

STRANIUL VIS
 
Vulpea sângelui
muşcă din clipă
şi
deodată încremeneşte.

Ca şi cum
nu ar mai fi
rază şi ondulare
printre apele plângătoare.

Ca şi cum
zeul personal
nu ar mai fi sprijin
la ceaţa pe care,
Doamne atât de dureros
ai coborât-o în lume.

Pretutindeni
transparenţe vagi amintiri
coborând în afara timpului
bântuit de un straniu vis…