OCHIUL APRINS

Iar am vorbit cu pasărea
Şi ea m-a privit cu un singur ochi
S-a sprijinit într-o aripă
Să nu cadă pe o margine a văzduhului
De-a dreptul în fereastra mea
Larg deschisă prin ochiul meu aprins
Gata de flăcări şi fulgere
În fumul zborului ei.

Iar am privit pasărea
Cu un ochi aprins şi cu celălalt îngheţat şi nins
Şi ea a mai zburat o dată
Prin fulger şi prin zăpadă
Să ajungă să-mi ciugulească din inimă.

Iar am chemat pasărea şi ea a plâns
De inima-i singură şi a mea
I-a căzut o lacrimă de pe aripă şi m-a stins
Apoi m-a înconjurat cu ea.
Cum poţi să spui că dacă în această clipă
O pasăre nu va cânta
Poetul şi Călăul vor muri îmbrăţişaţi
Pur şi simplu, aşa şi aşa.