mai urc mai cobor o scară din vene

Am pus o inimă-n tipar, în nucleul celulelor, în tensiune
Un colaj…
Nu e decât ecoul din mine sau
Un ţipăt divizat în alte ecouri
Din piept îmi răspund sunete joase cavernoase
Care ascund secrete, secreţii şi oase
Rând pe rând intră în vibraţia dorinţelor şi
Toate inimile se rostogolesc şi toate
Fibrele se întăresc şi contracţiile dovedesc
Un cântec al sângelui
Cu urechea lipită de stern
Cu timpanul deschis ca o floare de nufăr
Peste care suflă un şuierat
Trupul se gândeşte
Ce să facă cu mine, cu  inima mea
o hologramă
ratacită
o reclam
perfida…
ce-ţi rămâne în cap
o melodie din care aluneci
te spargi
abia mai respir
mai urc mai cobor o scară din vene
Tipăresc, pe un fin memoire
fotografii  de argint
În spate am doar patimi
Şi cineva ţipă la mine cu o gură tăiată de-un ciob de lumină
Cu o inimă decupată din altă inimă
ce departe sunt de întrebări