ion munteanu

dialog cu primii înţelepţi

invoc amintirea să ia seama la mine
dar, vai, amintirea nu este un tablou
care să mă prindă în ramă
şi să mă ofere ca pe un cadou
(iată viaţa mea, ţineţi-o bine)
amintirea nu-mi este mamă

cântecul acesta nu are nici început
nici sfârşit, este un cântec mut,
este un cântec doar îngânat, gângăvit,
iar eu sunt numai o încercare de a mă face trăit
de a mă face văzut-nevăzut

dau gură la lupi pe bătătura stânii
strig apoi la păstorii de la începutul lumii:
bias, pittacos, solon, chilon, kleobulos, periandros
anacharsis,
dragii mei înţelepţi, scumpi învăţaţi,
dragii mei greci, hai, înviaţi!
luaţi-vă lumea-n cap şi umblaţi!

2007-03-09T16:00:00+02:00