Lupta

O luptă nesfârşită e viaţa pentru mine,
o rugăciune lungă şi magică, de bine.
Cad în genunchi şi plâng,
şi mă ridic apoi,
căci dragostea Ta, Doamne,
mă scoate din noroi.

Mi-e sufletul, mereu,
strivit de încercări
şi pline sunt de spini abruptele cărări.
Lacrimile amare ce mă strivesc şi dor,
dispar când Tu vii, Doamne,
mereu în ajutor.
 

De ar putea…

De ar putea o frunză, în cădere,
să vă vorbească despre
singurătatea mea,
ploaia ar inunda pământul, fără vrere
şi soarele ar răsări altundeva.

Mulţimea florilor de ar putea să strige
durerea omenirii, nevoia, disperarea,
s-ar risipi tristeţea şi nimeni
nu s-ar plânge
de aspra nedreptate şi crucea
tot mai grea.