Elanii fantomă

i-am văzut
cu ochii mei i-am văzut

pe pajiştile de la marginea pădurilor
din preajma oraşului Anchorage
sau chiar pe străzile de la marginea lui
se prelingeau ca orbii
halucinant alunecau pe coridoare pustii
prin tunele abandonate
elanii fantomă

în vremea aceasta masculul dominant îşi etala coarnele
                                               monumentale
lăsându-şi amprentele olfactive pe trunchiurile arborilor
îşi umfla buzele împăroşându-se
dinaintea femelelor în rut
şi punând pe fugă adversarii după câte o aprigă încleştare

uitaţi de lume
expulzaţi de ai lor
elanii fantomă se mişcă lent şi confuz
cu capetele atârnând ca baniţele
sunt numai piele şi os
pielea atârnă pe ei ca file de carte îngălbenite
cu literele şterse
căzute
în colbul veacurilor

în efortul lor disperat de-a scăpa de căpuşele ucigaşe
care li se înfipseseră în carne ca nişte gloanţe vii
încearcă să-şi lepede pielea rămânând ca jupuiţi
în lumina îngheţată a iernii polare

înaintează astfel
împleticindu-se
pe culoarul îngust
din ce în ce mai îngust
al morţii definitive
elanii fantomă
istoria mare nu-i va consemna
însă fi-vor negreşit menţionaţi într-o notă de subsol
în marea istorie naturală
şi – de ce nu – chiar şi – într-un capitol rezervat aezilor
tuturor timpurilor – în istoria românească a literaturii