Toată viaţa am râvnit să fiu singur

Ei, nici chiar aşa!
Mai întâi am râvnit să fim doi,
mi-am căutat cu frenezie
jumătatea lipsă,
aş putea spune că a fost ca o mică
apocalipsă,
oricum, o adevărată odisee.
Doar căutam o femeie!
Şi am găsit-o. N-are rost să reiterez povestea
despre care s-a dus vestea.
Era o blândeţe iubitoare,
am fost cu ea la munte, la mare,
am iubit-o din seară până-n zori,
din zori până-n seară.
Apoi (vorba poetului) s-a dus să moară
puţin. Dar a murit cu totul. A murit definitiv.
În timp ce eu doream să fiu singur,
ea chiar m-a lăsat singur,
mi-a redat, cum se spune, libertatea,
sin-gu-ră-ta-tea.