Mâna mea
 
Oraşul este indiferent
ca măruntaiele
unei păsări de noapte înjunghiate.

Tu ştii că sărbătorile sunt perfecte
să îmbătrâneşti mult şi singur
sub masca fericirii de ocazie:
eşti înduioşătoare
ca un ateu aprinzând lumânări pentru morţi
în ideea că nu se ştie niciodată.

Mâna mea ca o viperă
îngheţată între sânul tău şi cearşaful
cu urme de trupuri şi somn. Mâna
mea ca un animal dispărut
 într-o rezervaţie de animale-mblânzite.

Sunt vinovat pentru mai multe zile.
Mâna mea îngheţată
e singurul monument pe care-l ridic.

Ca un cearşaf alb într-un război alb.