Au mai băut încă vreo câteva halbe de bere trezită şi s-au ridicat acriţi de la masă. Cerul era vânăt şi părea greoi, lăsat pe vine. Brusc a început să se cufurească. Fulgi murdari, ascuţiţi ca nişte ace, au înţepat aerul şi aşa suferind. Zăpada cenuşie se scurgea încet la vale. Tremurând în hainele subţiri, au luat-o tropăind spre capătul acelei zile neînsemnate pe nici un calendar. La fiecare colţ de stradă, vântul care stătea la pândă îi lua în braţe şi le lingea libidinos trăsăturile. Drumul şerpuia printre maidane şi case crăcănate, ocolea câteva fabrici ruginite şi, după ce se cocoţa pe moţul unui maidan, înainte de a se rătăci în străfundurile unei mahalale, făcea o haltă, îngustându-se, la gura urât mirositoare a unei cârciumi sprijinite într-o rână de un fost stâlp de telegraf.