Lumea se schimbǎ imperceptibil în fiecare zi. Suntem angrenaţi în preocupǎri cotidiene rǎspunzând în mod banal nevoilor imediate, de obicei materiale. Ne pierdem puţin câte puţin între fluxul ameţitor de informaţii şi „to-do list-ul” cotidian, la care se adaugǎ mereu douǎ-trei prioritǎţi imediat ce am rezolvat-o pe prima.
Octavian Paler spunea mai demult: „Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin…am adaugat ani vieţii si nu viaţǎ anilor„ . Alergǎm în roata vieţii asemenea unor hamsteri într-o colivie, fǎrǎ a ne da seama cǎ alergǎm de multe ori fǎrǎ rost. Apoi, într-una din nopţile tot mai dese în care insomnia ne bântuie, începem sǎ ne amintim lucruri pe care le credeam uitate şî îngropate undeva într-un trecut îndepǎrtat. Ne cuprinde brusc nostalgia şi dorul de lucrurile simple, de vremea când bucuria se mǎsura cu alte unitǎţi şi timpul parcǎ trecea altfel. De vremea când caieţelele „oracol” ale fetelor nu fuseserǎ înlocuite de Facebook, iar poeziile şi confesiunile intime erau cunoscute doar de jurnalul secret ţinut într-un sertar şi de câţiva prieteni apropiaţi.
Am fost încercat de câteva din aceste nostalgii citind blogul simpaticei Adelici: http://designformistakes.blogspot.de. Chiar în partea de sus a primei pagini troneazǎ motto-ul „Blogging is cheaper than a therapist”, motto care ne aminteste cǎ nimeni pe lume nu se apucǎ sǎ scrie poezii fǎrǎ sǎ aibǎ un „of” interior pe care simte nevoia sǎ-l exprime cumva. Rǎsfoind printre poeziile postate pe pagina respectivǎ mi-au sǎrit in ochi câteva versuri:
„într-un moment de respiro
realizez cǎ
mi-am vândut sufletul
unui om de nimic care a fǎcut din el
o hainǎ amantei”
Porcuşorul Radioactiv –
http://porcusorulradioactiv.blogspot.com/