Rosaline – Memorii în cernealǎ

Este oare destinul omului sǎ îşi petreacǎ întreaga existenţǎ cǎutând un sens, un scop al existenţei lui efemere pe acest pǎmânt? Sǎ caute rǎspunsul la întrebarea chinuitoare care îl frǎmântǎ de când lumea: „care este rostul nostru aici?” Probabil cǎ da şi probabil cǎ orice persoanǎ, fie cǎ a fǎcut-o conştient sau nu, şi-a pus aceastǎ întrebare şi a încercat sǎ afle un rǎspuns. Este posibil ca rǎspunsul sǎ nu existe, la fel cum este posibil ca rǎspunsul sǎ fie banal de simplu: „sensul existenţei noastre este dragostea”.   
Acesta este primul sentiment care mǎ încearcǎ citind blogul Rosalinei –
http://timpulslujestedarnuexista.blogspot.de
Din foarte multe postǎri rǎzbate zbuciumul unui suflet neliniştit, care cautǎ cu înfrigurare dragostea, care, ca majoritatea dintre noi, trǎieşte, suferǎ şi merge mai departe, încercând sǎ-şi gǎseascǎ locul şi care exprimǎ pe un blog aceste sentimente.
Este un blog surprinzǎtor, cu postǎri în general scurte, dar de o mare „densitate” semanticǎ şi emoţionalǎ. În multe dintre acestea se surprinde zbuciumul şi nǎzuinţa spre lucruri imposibil de obţinut, cum ar fi zisa lui Carl Sandburg:
„Poezia este jurnalul unui animal marin care trǎieşte pe uscat, râvnind sǎ zboare în vǎzduh.”
În altele se exprimǎ regretul pierderii, renunţarea şi cǎutarea unui alt drum:
„Şi mi te imaginez …pe tine. De câte ori vreau. De câte ori pot. Şi stiu cǎ te-aş fi iubit frumos. Şi ştiu cǎ nu ar fi contat dacǎ nu ar fi fost valabilǎ şi viceversa. Şi mai ştiu cǎ aş fi ştiut sǎ-ţi dau drumul… aşa cum fac chiar acum.”
Este un blog cu siguranţǎ interesant şi profund, care te pune pe gânduri şi te incitǎ la meditaţie. De citit şi de pus la bookmark-uri.