Trăiesc, în continuare, în plin paranormal – cu senzaţia că „numai mie mi se poate întâmpla”. Am primit pe 12 august, conform ştampilei poştei, o Citaţie (emisă la 6 august) de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin care sunt chemat în instanţă „în ziua de 29 septembrie 2008, ora 08:30, în calitate de pârât, în proces cu Uniunea Scriitorilor din România în calitate de reclamant pentru Fond – obligaţia de a face. Cu copie acţiune”. N-am înţeles nimic. La această Citaţie era ataşată şi Cererea jenantă semnată de preşedintele USR, Nicolae Manolescu (dedesubtul numelui său e scris de mână: „prin avocatul Deleanu Ioan”) – care avea să mă lase cu gura căscată… Am găsit citaţia pe 21 august seara, când m-am întors acasă de la Neptun, de la Casa Scriitorilor… Cererea începe, atenţie, cu: „Să obligaţi pârâtul să înceteze calomnierea prin presă a Uniunii Scriitorilor din România şi a persoanelor din conducerea acesteia, sub sancţiunea unor plăţi de daune cominatorii a câte 1.000 lei/zi, pentru toată perioada de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa şi până la întreruperea efectivă a calomnierii”! Am recitit, crezând că nu înţeleg bine: e ceva de domeniul autoritarismului, N. Manolescu cere să mi se suspende semnătura prin justiţie? De ce, Dumnezeule, fiindcă îi aduc eu critici (pe care el le consideră calomnii)? M-am închinat: Doamne fereşte şi apără! Actuala conducere a USR a intrat în campanie electorală pentru alegerile din 2009 ale USR şi are nevoie de tăcerea mea, impusă cu forţa?