ANDRA SOARERodica Draghincescu sau modul «Foarte da!»

Rodica Draghincescu este una dintre vocile feminine originale, nu foarte numeroase, consacrate în poezia şi proza românească a ultimilor zece ani postrevoluţionari prin teme, discursuri, tehnici narative, atitudini scriitoriceşti atipice. Autoarea face parte din gruparea literară a anilor ’90 (să amintim doar câteva dintre scriitoarele reprezentative pentru perioada anilor 90: Simona Popescu, Ruxandra Cesereanu, Ioana Drăgan), grupare care şi-a declarat afinităţile poetice cu Angela Marinescu, iar cele prozodice cu Mircea Nedelciu, Dino Buzatti şi Truman Capote. Numai că Rodica Draghincescu se declară, pe terenul literar, autodidactă şi nu vrea să ţină de nicio grupare formatoare, căci ea s-a format singură şi şi-a luat destinul scriitoricesc pe cont propriu, promovând o literatură  atipică, originală, provocatoare şi protectoare a ideii de feminitate şi feminism, laolaltă,  «rodicistă», cum spuneau criticii literari ai momentului.
A terminat Facultatea de Litere din Timişoara, a lucrat ca asistent cercetător la Academia Română şi în cadrul a două facultăţi, şi-a făcut doctoratul, a publicat în reviste literare din ţară, din Franţa, Belgia, Italia, Anglia, Spania, Elveţia, Austria, Irak, are premii literare în România şi în străinătate, a semnat traduceri din literatura franceză, italiană, poloneză, belgiană : din lirica franceză contemporană (Yves Bonnefoy, Michel Butor, Maurice Couquiaud, Bernard Molinié, Anne-Marie Bernad, Noël Bernard, Gérard Blua, Yves Broussard etc), din lirica poloneză (Anna Janko), din lirica belgiană (Carl Norac), din lirica italiană (Corrado Calabró), din lirica luxemburgheză (Tom Reisen). Redactoare a revistei germane Matrix, a colaborat cu Radio France International, Radio Deutche Welle, Radio România Internaţional, TVR Internaţional, a lansat cărţi la târgurile din ţară şi străinătate. Este membră a Uniunii Scri-itorilor din România, a Casei Scriitorilor din Paris, a Organi-zaţiei Scriitorilor Germani „Die Kogge”. A trăit o vreme la Stuttgart, ca bursieră a Academiei „Schloss Solitude” (a avut trei burse: două la  Akademie „Schloss Solitude” – 2000-2002 şi una la Casa Scriitorilor din Stuttgart – 2002-2003, iar în 2005, o bursă de 3 luni în Camargue, Franţa, oferită de Editura „Au Diable Vauvert”) şi un an ca profesoară de franceză.

2010-06-19T16:00:00+03:00