Poetul Florin Dochia s-a născut la 28.03.1950 în oraşul Câmpina. Acum, când împlineşte 60 de ani, voi comenta volumul său de versuri intitulat 33 PIATRĂ, PASĂRE, DUH (Ed. Fundaţiei Culturale Libra, 2007), volum care întemeiază viziunea sa asupra lumii.
Într-un interviu acordat lui Bogdan Stoicescu, tipărit în cartea CONVORBIRI LA LUMINA GÂNDULUI, (Ed. Libertas, Ploieşti, 2006), poetul, astăzi sexagenar, afirmă că artistul/omul demiurg continuă creaţia divină. Poezia adugă o realitate nouă realităţii fizice, nu aparţine virtualului ci creeză o lume imaginară care nu a mai existat. Poezia, la primul nivel, este uimire, cunoaştere, la al doilea, creaţie. Acesta este motivul pentru care Florin Dochia a ales următorul motto la volumul menţionat: „Nu uita că Dumnezeu te-a trimis pe lume să-l înlocuieşti: să dai sensuri, să creezi, să duci începutul său înainte” (Constantin Noica – DE CAELO).
După părerea mea, poeţii care au o viziune închegată asupra lumii sunt sau pot deveni importanţi. Să ne gândim la cosmogonia eminesciană, la structura etajată prin cenzura transcendentă a universului blagian, la lumea trinivelară a lui Nichita Stănescu (cuvintele, numerele, necuvintele), ori la Muzeonul liric al lui Cezar Ivănescu. Nu vreau să-l compar valoric pe Florin Dochia cu aceşti titani, dar el este un om de cultură aleasă şi a conturat o viziune închegată asupra lumii ceea ce nu e puţin lucru.