Rodian Drăgoi e unul dintre foarte puţinii poeţi de la noi care, în condiţiile existenţei mai multor grupuri literare a reuşit să-şi păstreze atât condiţia de scriitor solitar cât şi pe aceea de profesionist al cuvântului scris.
Având ocazia să recenzez precedentul volum al autorului,  „Poeme de trecere“, 2006, în finalul recenziei atrăgeam atenţia asupra delicateţii scrierilor şi a fineţii autorului în contextul unui mod existenţial pe care poetul şi l-a autoimpus. Iată că la aproape un an de la această apariţie editorială, poetul ne oferă o antologie.
Volumul intitulat Lumină de mireasă publicat la Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2007, în Colecţia ,,ins-Urgent“, colecţie iniţiată şi realizată de poetul Marian Drăghici, este un act de dreptate faţă de un poet al cărui devotament pentru actul scrierii e mai presus de contextul actual, context în care de cele mai multe ori excesele limbajului poetic pun la îndoială existenţa actului creator.
„Liricul de câmpie“ e mai mult un studiu decât o prefaţă a acestei cărţi. Marian Drăghici a expus o parte substanţială a elementelor autenticităţii scrierii poetului Rodian Drăgoi. Autorul volumului se bucură şi de o postfaţă scrisă de poeta Constanţa Buzea.
Cele trei secţiuni ale cărţii, „Un copil desenează o viaţă uriaşă pe ziduri“, „Duminică în Berceni“ şi „Inedite“ se află într-un echilibru surprinzător ţinând cont de distanţa temporală în care au fost scrise poeziile din primele două secţiuni.