Un sacerdot al poeziei- Horia Zilieru: Astralia

Ieşeanul muscelean Horia Zilieru este unul dintre poeţii contemporani mari, nu suficient de mult cunoscut şi apreciat însă, în ciuda unei opere masive şi de calitate. Prin monumentalul volum ASTRALIA. Opera poetică, apărut în 2008, la Princeps Edit, Iaşi, cu o prefaţă de Daniel Corbu (Horia Zilieru. Experimentul liric între scenariul orfic şi gramatica erosului) şi cu o postaţă de Ioan Holban („Poezia e viaţa mea de magie”), dar şi cu un aparat critic foarte consistent, cititorul are şansa de a parcurge, graţie poemelor selectate din cărţile poetului, publicate din 1961 şi până în 2008, anul apariţiei antologiei, o operă în care, îmbinând elemente de prozodie clasică şi modernă, se creează un imaginar poetic bogat, în care tradiţionalismul (mai ales în poeme din primele volume) şi livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, însă trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv îndeosebi la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face – în ambele sensuri – frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape/ ales-au ţipetele aurale/ vedere fără pată. Reci spirale/ ca norii urcă lumea să te-ngroape ori: apleacă magii feţele deodată/ versetele asudă şi izvorul/ mirării se măreşte numai norul/ cruce fixă duce-nsângerată.  
Creaţia lui Horia Zilieru mărturiseşte, indirect, propensiunea lui spre serafic, diafan, traducând, în mod firesc, configuraţia eului acestuia, aparent antinomică, fiindcă îmbină organic, clasicismul – monumental, grav – cu exuberanţa romantică, osmoza aceasta subliniind, de fapt, aspiraţia poetului spre echilibru, armonie. Dar, dacă, structural, poetul e concomitent clasic şi romantic, poezia sa este tributară şi simbolismului, însă impresia e că retorica acestui curent e prezentă, spre deosebire de cele mai sus-menţionate, mai degrabă, programatic. De aici vin voci de clavecin, armonii lunare, ciudate note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi…), iar un aport deloc neglijabil în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneţ sau: Bujorii albi din scoarţa muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul/ de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei…; E verde frigul dincolo de tine…; planeţii bat mioapele timpane…).