Duminică, 4 februarie 1973
(…) De la Bucureşti, m-am întors azi cu lucrarea (cumpărată din expoziţia din holul sălii de conferinţe a Dales-ului, a lui Savu Alexandru, pictor 100% naiv. Depozitată câteva ore la părinţii mei, mama a vrut să-mi dea cu ea în cap în loc de orice apreciere  critică la adresa valorii artistice  a respectivei opere – a costat 200 de lei şi este intitulată „Pescarii”. E narativă, dar şi cu implicaţii în „filozofia vieţii”.
– Drumul, de la Bucureşti la Piteşti a fost îngrozitor din pricina unei ceţe rar întâlnite. Sentimentul de groază, de mers în neştire, chit că n-am condus eu maşina, a fost identic cu cel trăit cu ani în urmă, 1969, când am traversat Balcanii în condiţii şi mai aparte (drum necunoscut, noapte, serpentine, urcuş), ore întregi de drum şi după numai… un an de şoferie!
– Visul lui Costel Samoilă, al cărui hobby este acum metaloplastia, capătă contururi: lucrările sunt deja panotate împreună cu ale altui student argeşean, Virgil Vişoiu, la Tehnic-Club.

Miercuri, 7 februarie 1973
Ora 18 – Vernisaj în „avant-premieră” a expoziţiei de metaloplastice Samoilă-Vişoiu în prezenţa primului secretar Gheorghe Năstase. I-am prezentat pe cei doi studenţi argeşeni nu numai ca două talente, dar şi ca două exemple de folosire a timpului liber a tânărului din zilele noastre, situaţie, din păcate, de excepţie.