„Recunosc, mie mi-a plăcut să fiu ministru“
Ion Petrovici

 Dintre elevii lui Titu Maiorescu – C. Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Petre P. Negulescu – Ion Petrovici este unul dintre cei mai importanţi filosofi români din perioada interbelică ce a dus mai departe spiritul maiorescian în filosofia românească.

La fel ca şi profesorul său Titu Maiorescu, Ion Petrovici1 s-a format sub influenţa filosofiei kantiene. De ce Kant? I. Petrovici considera că „Filosofia kantiană alcătuieşte Noul Testament al cugetării moderne, care vine să continue, dar să şi modifice vechiul testament cartezian. Atât caracterul ei revoluţionar, de care autorul ei avea deplină conştiinţă – dovadă că s-a comparat singur cu Copernic, care a mutat, cu teoria sa eliocentrică, centrul sistemului planetar de la pământ la soare (…). Crezul filosofiei kantiene – concluziona I. Petrovici – părea acum să aibe o formă aşa de definitivă, în structura lui generală, încât nu numai că depăşise cu mult filosofia precedentă, dar ţinea oarecum în loc şi evoluţia ulterioară a gândirii“2.
Considerat pe drept cuvânt „ambasadorul spiritualităţii româneşti“, gândirea sa filosofică a fost făcută cunoscută în Europa prin conferinţele ţinute în centre universitare din Paris, Berlin, Bruxelles, Alger, Londra, München, fiind elogiat la superlativ de presa românească şi internaţională.