La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea apar pe scena artei plastice româneşti Eustaţiu Stoenescu (1884-1957) şi Ion Ţuculescu (1910-1962), doi mari artişti plastici craioveni ale căror lucrări le putem admira în sălile de expoziţie ale Muzeului de Artă din Craiova.
În această perioadă, în „capitala Olteniei” pătrund tot mai puternic influenţele occidentale, ale Apusului, dându-le un anume fast, o anume strălucire, o înfăţişare ciudată, dar plină de culoare. În târgul mărunt şi prăfuit, în care se plimbau dregători cu şalvari şi copii mâncând baclava, apar străzi pavate, doamne îmbrăcate în rochii fastuoase, domni în frac, cu monoclu şi joben. Familiile de negustori dau puls vieţii economice, dar şi vieţii culturale şi artistice, căci aceşti „pioni” ai lumii tranzacţiilor comerciale încep să-şi ridice clădiri mari cu faţade somptuoase, cu interioare bogat ornamentate unde un loc important îl ocupau tablourile, portrete de dimensiuni mari care trebuiau să-l impresioneze pe vizitatorul trecând pragul acestor case.
Astfel, oraşul Craiova a cunoscut o veritabilă explozie în domeniul construcţiilor de locuinţe, o benefică întrecere a bunului-gust în arhitectură şi decoraţii interioare; are loc primul mare salt urbanistic şi arhitectural din istoria oraşului. Renumiţi arhitecţi sunt din ce în ce mai mult solicitaţi pentru a construi locuinţe, dar şi instituţii publice. Palatul „Jean Mihail”, care astăzi adăposteşte Muzeul de Artă a fost realizat după planurile arhitectului francez Paul Gottreau, Şcoala normală de învăţători „Ştefan Velovan” (astăzi Colegiul naţional „Stefan Velovan”) a fost construită între anii 1888 şi 1901 de către arhitectul Constantin Băicoianu, Casa Romanescu (astăzi „Casa Universitarilor” de pe str. Unirii nr 79) a fost consolidată după planurile arhitectului I.D. Berindei, Palatul de Justiţie (astăzi Universitatea din Craiova) a fost construit între anii 1894 şi 1912 după planurile arhitectului N. Soculescu. În domeniul decoraţinilor interioare se remarcă artista plastică Freda-Delnevo Tribalski, craioveancă de origine poloneză, împreună cu tatăl său; ea realizează picturile interioare ale unor case pe care şi astăzi le putem admira: Casa Pavlov Savu (de pe strada Principatele Unite nr. 27) şi Casa Zamfirescu (strada Mitropolit Firmilian, nr. 4).
De numele artistei plastice craiovene Freda-Delnevo Tribalski se leagă o serie de alte nume sonore ale artei craiovene, printre care îi amintim Ion Ţuculescu (pictor), Jean Negulescu (regizor la New York), Mircea Olarian (grafician), Jeana Baculescu (pictoriţă), artişti plastici care au învăţat să picteze în atelierul său. Ea a infiinţat prima şcoală particulară de arte plastice din Craiova, contribuind astfel la viaţa artistică a oraşului.
Una din frumoasele clădiri care s-au ridicat la începutul secolului XX este palatul „Jean Mihail”, unde astăzi este adăpostit Muzeul de Artă din Craiova. Construit la cererea lui Constantin Mihail, el se dorea a fi o reşedinţă particulară, căci marele om de afaceri şi iubitor de artă avea doi fii si spera să locuiască împreună cu aceştia în somptuosul palat.
Constantin Mihail provenea dintr-o familie de macedoneni, veniţi în Craiova la începutul secolului al XIX-lea, când oraşul avea un aer rural, prăfuit. Terenul a fost propice pentru ca familia de „caldarâmari”, aşa cum aflăm din Memoriile lui Constantin Argetoianu, să se îmbogătească. Pavând străzile Craiovei, au reuşit să strângă bani mulţi încât să-şi cumpere terenuri de pamânt care, arendându-le, aduceau şi mai mult venit bugetului familiei. Constantin Mihail moşteneşte, astfel, o avere foarte mare, încât devine unul dintre cei mai bogaţi oameni din România. În urma căsătoriei cu fiica unui negustor grec, va avea doi fii, Jan Mihail şi Nicolae Mihail, care se vor bucura de o educaţie aleasă, urmând cursurile facultăţilor din Franţa. La terminarea studiilor, doar Jean Mihail se va întoarce în România, pentru a moşteni averea tatălui său. Nicolae Mihail a preferat să-şi cheltuiască partea sa de avere în străinătate, devenind călugăr franciscan.
Jean Mihail nu şi-a găsit locul în fastuosul palat. El a preferat să locuiască într-o clădire aparte, camerele palatului fiind animate doar cu ocazia unor petreceri şi întâlniri între prieteni. Neavând rude apropiate, a lăsat prin testament statului român întreaga sa avere, cu condiţia să se înfiinţeze o fundaţie care să-i poarte numele şi să-i gestioneze bunurile. Funcţionarii fundaţiei au avut atribuţii vagi, iar instaurarea regimului totalitar a împiedicat ducerea la îndeplinire a voinţei lui Jean Mihail, datorită desfiinţării fundaţiei.
De-a lungul anilor, în Palatul „Jean Mihail” s-au petrecut evenimente importante care dau greutate istorică „nestematei arhitectonice a epocii”, aşa cum nota un ziarist craiovean la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Astfel, în Palatul „Jean Mihail” au fost găzduiţi regii Ferdinand şi Carol I, au fost semnate tratate importante, precum cel cedarea Cadrilaterului de către România Bulgariei, a fost primit preşedintele Poloniei, Ignaţie Mocichi, refugiat împreună cu familia sa în urma împărţirii ţării sale între Rusia şi Germania.
Din 1954, Palatul „Jean Mihail” adăposteşte Muzeul de Artă, împreună cu colecţiile sale de tablouri, de sculptură şi de artă decorativă.
În ultimele două săli de la etajul clădirii sunt expuse lucrările pictorilor craioveni Eustaţiu Stoenescu şi Ion Ţuculescu.
Eustaţiu Stoenescu s-a născut la 14 mai 1884 la Craiova. Familia sa era una dintre cele mai înstărite din Oltenia. Tatăl a fost mare proprietar agricol şi senator. Bunicul său, Staţie Stoenescu, a fost primar al Craiovei (1876). Un strămoş al pictorului, Milcu Stoenescu, a fost ctitor al bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din Craiova. Mama pictorului provenea dintr-o familie de francezi originară din Bretania.
Primul contact cu pictura l-a avut la vârsta de cinci ani, când îl cunoaşte pe pictorul francez Duran Durangel, prietenul şi portretistul familiei sale. Cu această ocazie, copilul Eustaţie Stoenescu a furat culorile pictorului, încercând să-l imite. Familia, văzând lucrul acesta, i-a cumpărat ustensilele unui pictor adevărat. Mai apoi a luat lecţii particulare cu pictorul Nicolae Rădulescu, profesor de desen la unul din liceele craiovene.
La vârsta de 13 ani a primit aprobarea tatălui său pentru a merge la Bucureşti să vadă expoziţia de pictură deschisă atunci de Nicolae Grigorescu (1897). Încurajat, a început să picteze mai ales în timpul verilor, în mijlocul naturii, când familia sa mergea la moşia de la Brădeşti, din apropierea Craiovei.
Eustaţiu Stoenescu avea 16 ani când a ajuns la Paris unde s-a înscris la Academia de Arte „Julian”, proba de admitere fiind „un peisaj după natură” cu renumitul pictor Bourgereau. În mai puţin de o oră, Stoenescu a reuşit, într-un mod admirabil să termine lucrarea. Astfel, toţi profesorii care erau de faţă au rămas uimiţi de talentul său. S-a înscris mai apoi la Şcoala de Arte Frumoase din Paris (1902). În anul 1905 a debutat aproape concomitent atât la Paris, la Salonul Oficial, cât şi la Craiova, la expoziţia Societăţii Artistice „Theodor Aman”. Primeşte nu­me­roase premii şi medalii în urma numeroaselor participări la expoziţiile din ţară şi străinătate.
La Paris a cunoscut personalităţi importante, precum August Rodin şi Georges Clemenceau, cărora le-a făcut portretul. Atmosfera în care lucra şi trăia la Paris era una dintre cele mai sofisticate, căci probleme materiale nu avea, iar „Oraşul Luminilor” îi oferea muzee şi expoziţii care îi încântau privirea. Tabloul „Şatra de ţigani”, realizat în această perioadă, a avut un mare succes, câştigând în 1913 marele premiu al Salonului de Artă din Paris. Astăzi se află în patrimoniul Muzeului de Artă din Craiova. Lucrarea, de mari dimensiuni, este o compoziţie picturală remarcabilă, cu numeroase personaje şi animale în mişcare, iar culoarea şi lumina pun în valoare fiecare element constitutiv al tabloului. Tuşa, când energică şi rapidă, conferă suprafeţei picturale o vibraţie deosebită.
În 1911, o altă lucrare a lui Stoenescu se remarcă la saloanele de artă pariziene. Este vorba despre tabloul „Piaţa din Craiova”. Pitorescul şi forfota pieţei craiovene prinde contur sub penelul său într-o mod surprinzător: marfa precupeţelor este întinsă pe jos, dezordonat, cumpărătorii se agită în jurul coşurilor de nuiele, iar în planul îndepărtat se zăresc siluetele clădirilor de epocă.
În 1984, cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii lui Eustaţiu Stoenescu, Muzeul de Artă din Craiova a organizat o expoziţie retrospectivă de mare întindere, care a cuprins lucrări reprezentative pentru întreaga sa activitate artistică.
Un alt mare pictor craiovean ale cărui lucrări le putem admira în sălile Muzeului de Artă, este Ion Ţuculescu (1910-1962). Pictorul provine dintr-o familie de intelectuali craioveni. Tatăl său a fost învăţător şi scriitor, membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Olteni.
Despre Ion Ţuculescu se ştie că primul fior pentru pictură l-a încercat când, printr-o fericită întâmplare, l-a văzut pe Eustaţiu Stoenescu făcându-i portretul marelui cărturar craiovean, profesorul C.D. Fortunescu.
Cei care l-au iniţiat în tainele picturii, în prima perioadă, la Craiova, au fost profesorul de desen Eugen Ciolac şi pictoriţa Freda-Delnevo Tribalsky. La vârsta de 15 ani a avut prima expoziţie personală în sala Prefecturii din Craiova, împreună cu fratele său Şerban. Expoziţia s-a bucurat de succes, iar cu banii obţinuţi din vânzarea unor lucrări a plecat într-o excursie în Italia.
Ion Ţuculescu a urmat cursurile facultăţilor de Ştiinţe Naturale şi Medicină pe care le-a absolvit cu distincţia „Magna cum laude”. Între timp aproape că renunţase la pictură. După anul 1935 s-a reîntors la vechea sa pasiune.
Călătoriile în Grecia, Italia, Spania, Franţa i-au oferit posibilitatea contactului direct cu o serie de capodopere ale artei europene şi l-au determinat să revină la pictură. Datorită talentului său şi muncii persevernte a realizat un număr mare de tablouri pe care le expune la Ateneul Român din Bucureşti (în 1935). Vernisajul expoziţiei nu s-a bucurat de un public numeros, artistul nefiind încă cunoscut şi apreciat de critica de artă. S-a întâmplat ca, într-una din zilele când expoziţia era deschisă, cortegiul funerar al poetului Octavian Goga să treacă prin faţa Ateneului, iar o mare parte dintre participanţi la evenimentul mortuar să intre din curiozitate în sala de expoziţie a Ateneului. Acesta a fost marele debut al pictorului. Marele critic de artă George Oprescu, făcând cronica acelei expoziţii, afirma că „este cel mai senzaţional debut pe care l-am întâlnit în ultimii ani. Un aşa evident temperament, atât de năvalnic, dar artistic, este cu totul excepţional.” Începând cu acest moment, Ţuculescu s-a bucurat de un mare succes până la sfârşitul vieţii sale.
Cea mai mare parte a lucrărilor marelui pictor din colecţia Muzeului de Artă provin din donaţia soţiei sale, Maria Ţuculescu. Dintre lucrările importante amintim: „Autoportret cu frunză”, „Urme”, „Totem”, „Vânătorul”, „Circuite”, „Noaptea Salcâmilor”.
Cei doi mari pictori reprezintă repere importante în lumea artelor plastice româneşti, lucrările lor intrând în circuitul caselor de licitaţii internaţionale.