„Nu cred că arta românească
este reprezentată corect peste hotare”

– Ion, ai fost invitat de curând să expui la o galerie de artă în Italia. Prezintă un avantaj mai mare ca pictor să expui acolo decât aici?
– Am fost invitat la o galerie din Roma, situată lângă Piaţa Spania. Din motive economice, am renunţat. Nu cred că este o întrebare corectă. Nu există avantaje sau dezavantaje majore în a expune aici sau dincolo. Există, în schimb, o dorinţă a fiecărui artist de a încerca o comunicare şi cu alte culturi.

– Ce pictură se face acum aici şi ce pictura se face dincolo? Există vreo direcţie dominantă în pictura de azi? Postmodernismul a ajuns cumva şi la noi? Şi ce înseamnă el, de fapt? Eşti un pictor postmodern?
– Pictura care se creează aici sau în altă parte poate fi sau nu artă. Poate că există postmodernism. Dar în pictură există o continuitate şi a existat întotdeauna. Artistul comunică, sau nu, prin limbajul secolului al XXI-lea, altfel…

– Cum caracterizezi starea actuală a criticii de artă plastică? Este ea profesionistă, obiectivă, activă, adormită, coruptă de interese de grup? Este credibilă? Ce consecinţe asupra picturii româneşti are o critică lipsită de profesionalism sau una coruptă?
– Critica de artă plastică actuală are mari probleme. Cu excepţia unor nume de profesionişti (Pavel Şuşară, Aurelia Mocanu, Adrian Guţă, Gheorghe Vida) trebuie să mai aşteptăm trezirea la viaţă sau naşterea unor critici de artă care să devină o punte între artişti şi consumatorii de artă.

– Ai fost vreodată faţă în faţă cu Securitatea? Ai colaborat cu ea? Ai avut de pătimit din pricina ei? O mai interesează astăzi oamenii de cultură?
– Nu vreau să-mi reamintesc de ce nu am putut ieşi în Vest până în anul 1990. Am văzut Marea Artă abia în 1993. Cam târziu, totuşi. Şi, oare, de ce? Nu cred că mai interesează pe cineva oamenii de creaţie (poate doar economic!).

– Ţie şi lui Gheorghe Pantelie urmează să vă apară câte un album de artă la editura Tracus Arte, din Bucureşti. De ce întârzâie aceste albume, în condiţiile în care ai achitat deja cele două lucrări? Mai ai cumva vreo speranţă, după atâtea luni de aşteptare?
– Este adevărat că trebuia să apară aceste albume la editura Tracus Arte. Este ciudat faptul că eu le-am plătit de prin luna noiembrie-decembrie 2011, dar prietena mea de o viaţă nu a onorat această obligaţie. Speranţe încă mai am…

– Ai curaj să numeşti cinci pictori contemporani români cu adevărat valoroşi? Câţi pictori contemporani (postmoderni?) crezi că vor rămâne în pictura românească peste 50 de ani? Care sunt pictorii români de talie universală?
– Voi numi cu curaj câţiva pictori români contemporani, care, sigur, vor rămâne în pictura universală: Alexandru Ciucurencu, Horea Mihai, Ştefan Sevastre, Mihai Rusu, Ilie Pavel, Horia Bernea, Gheorghe Pantelie.

– Ce te nemulţumeşte în starea actuală a picturii şi a vieţii pictorilor de la noi?
– Spaima de a fi pictori, aşadar, accesul la binefacerile culorii şi curajul de a nu mai literaturiza.

– Beneficiezi cumva de sprijinul U.A.P. în ceea ce priveşte promovarea operei tale? Există pictori sprijiniţi de U.A.P.?
– Beneficiez de o sală la Bucureşti (destul de greu obţinută), pe care trebuie să o plătesc. Aparatul publicitar şi tot protocolul vernisajului îl costă destul de mult pe artist.

– Eşti cumva la curent cu expoziţiile de dincolo făcute de I.C.R.? Crezi că arta românească este reprezentată corect peste hotare?
– Nu cred că arta românească este reprezentată corect peste hotare. Selecţia este ciudată (ca să mă exprim elegant) şi lipsită de rigoare. Nici nu se ştie cine anume face selecţia lucrărilor de artă.

– Crezi că, privind modul critic în care eşti receptat, ai în pictura românească locul pe care îl meriţi?
– Nu ştiu dacă există un top în pictura românească. Eu consider că ceea ce creez este pictură şi acest lucru mă situează acolo unde merit. Nu mă interesează pe ce loc, pentru că nu vorbim de clasamente sportive.

– Ştiu că lucrezi de vreo câţiva ani la un fel de critică a picturii. Ce te-a determinat să scrii această carte? Când o publici?
– Sunt puncte de vedere legate de pictură. Am publicat o parte dintre ele în câteva reviste sau cataloage. Cred că destul de curând le voi publica într-un volum. În acest sens chiar am discutat cu o editură serioasă: este vorba despre editura domnului Gheorghe Frangulea, prietenul oamenilor de cultură argeşeni.