Poetul, marele anonim al literaturii pe care o face…

Se discută de câţiva ani încoace despre situaţia nefirească, dacă nu jalnică în care se află cultura scrisă şi, în sânul ei, poezia. Problemele care se pun la tot felul de întâlniri ale scriitorilor, în presă şi pe care şi le-au pus poeţii şi criticii invitaţi la cel de-al doilea Congres Naţional de Poezie de la Botoşani (14-15 iunie 2007) sunt cam aceleaşi: lipsa fondurilor băneşti pentru tipărirea cărţii de poezie, tirajele mici, proasta (uneori inexistenta) difuzare a cărţii, lipsa traducerilor de poezie românească în limbile europene, necesitatea unui program naţional coerent de promovare internă şi externă a cărţii, finanţat de stat, lipsa de statut social a poetului. Şi dacă aceste probleme s-au pus şi la prima ediţie a Congresului (8-10 octombrie 2004) înseamnă că nimeni nu a dat în foc pentru rezolvarea lor şi că ele au rămas în continuare probleme ale literaturii române.
 
Tema actualei ediţii a fost Poezia română în contextul poeziei celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. Discuţiile purtate au arătat că poezia română este prezentă în urme fine pe piaţa literaturilor lumii.