Cultura auzului şi cultura literei

Rândurile de mai jos provin dintr-un fel de reflecţie asupra tipului de cultură în care s-a forjat, în diverse etape, educaţia şi, implicit, mintea europeanului. Deseori facem apel la greci, la antici, la Biblie în calitate de cadre formative definitorii, fără să realizăm că spiritul care le-a animat era cu totul altul. Astăzi, cuvintele lui Marshall McLuhan ,,mediul este mesajul” se constituie pentru mulţi într-un adevărat postulat. Calea sa reprezintă însă doar una dintre pistele posibile de atingere a temei comunicării din perspectiva raportului dintre oralitate şi scris. Şi asta deoarece miza nu este doar una legată de eficienţa comunicării, prin analiza ,,mediilor”, ci şi una ontologică, despre ,,poziţia omului în Cosmos”, folosind vorbele lui Max Scheler. Ca atare, raportul amintit mai sus, devine o temă pentru direcţii majore din filosofia secolului al XX-lea, de la ,,formele simbolice” ale lui Cassirer – trecând fenomenologie, hermenutică, prin Heidegger, Levinas şi alţii – până la ,,logocentrismul” lui Derrida.