Cele o mie şi una de zile  şi nopţi filosofice

Înţelegi ce vreau să spun…

Acest “Înţelegi ce vreau să spun…” apare deseori în dialoguri. Originea lui se află, însă, în dialogul care are în el un miez filosofic.  
“Înţelegi ce vreau să spun…” nu vizează decât într-o mică măsură ceea ce s-a spus deja. Acest, în aparenţă, “tic verbal”, ce apare de multe ori în dialog în forma simplificată a întrebării “Înţelegi?”, este de ordin filosofic. El trimite în special înspre ceea ce vrei să spui în continuare, dar nu poţi exprima. De ce? Pentru că nu orice gând poate fi trecut în limbaj. Nu orice gând poate fi formulat, aşa cum ne-am dori. Aşa cum ne-am obişnuit să vrem asta cu tot dinadinsul.  
“Înţelegi ce vreau să spun…” verifică în mod constant dacă interlocutorul se mai află acolo unde se află cel ce vorbeşte despre ceva, dacă acesta întreţine în continuare tensiunea necesară desfăşurării dialogului respectiv. Chiar atunci când vorbitorul spune: “Sper că s-a înţeles ceea ce am spus”, el indică “locul” în care se află şi momentul în care nu se mai poate spune, pentru scurt timp, ceva despre ceea ce se vorbeşte. În “Înţelegi ce vreau să spun…”, vorbitorul pare a se “odihni”. În realitate, prin „Înţelegi ce vreau să spun…”, el trece mai departe.