Simţul istoriei
Tudor Pendiuc face parte dintr-o specie de oameni politici pe cale de dispariţie!
Aceasta, dacă acceptăm celebra sintagmă a lui Aristotel că omul este un „animal politic”.
Acest model politic, din nefericire tot mai rar la noi, se pliază perfect pe o veche vorbă românească: „n-a făcut umbră degeaba pământului”.
Aşa se spunea despre cel care într-o viaţă de om a construit o casă, a crescut cel puţin un copil şi a plantat cel puţin un pom, cu alte cuvinte, a lăsat „urme”.
Într-un limbaj mai academic spunem despre aceşti oameni că au simţul istoriei. Însă, a avea simţul istoriei, nu este doar, o calitate a omului politic, e mai mult decât aceasta, este o vocaţie. Pe care, din păcate, mulţi nu o au!
De altfel, de foarte multe ori, domnia sa a probat că se simte mai bine în hainele gospodarului decât în cele ale politicianului.
Orice primar poate afirma că nu e suficient un prim mandat pentru derularea unor proiecte.
Al doilea mandat vine de la sine atunci când oamenii simt că poţi.
Însă al treilea, al patrulea, al cincilea şi câte vor mai urma dovedesc că oamenii percep că eşti vizionar, că ai simţul istoriei.
Numai aşa s-a putut schimba complet faţa oraşului în cei douăzeci de ani de mandat.
Şi pentru că m-aţi aşezat deja pe un loc fruntaş în corul lăudătorilor domnului primar o să vă prezint în cele ce urmează două fapte concrete, la c are am participat nemijlocit.
Prima, a avut drept scop restaurarea Porţii Eroilor din Gura Trivăii, un arc de triumf în miniatură, ridicat acum mai bine de o jumătate de secol, de ostaşii şi cadrele militare ale Regimentului 4 Argeş în memoria eroilor regimentului, căzuţi pe câmpurile de luptă ale Marelui Război pentru Reîntregirea Neamului Românesc din anii 1916-1919. Starea avansată de degradare în care se afla punea în pericol însăşi existenţa sa pe viitor.
Domnul primar, convins că monumentul, dincolo de semnificaţia sa istorică, este o emblemă a oraşului, s-a implicat direct în lucrările de restaurare, care s-a dovedit a fi deosebit de complexe.
Ceea ce admiră astăzi cei ieşiţi la promenadă spre Pădurea Trivale este şi expresia unei convingeri că trebuie să păstrăm cu sfinţenie valorile şi memoria înaintaşilor noştri.
Cel de-al doilea proiect a fost şi mai ambiţios.
Oraşul nostru are numeroase statui ridicate în anii comunismului care, ca o dovadă de normalitate, sunt la locul lor.
Îi lipsesc însă cele din perioada interbelică şi mai vechi.
Una dintre acestea a fost a lui I.C. Brătianu, personalitate marcantă a istoriei naţionale, piteştean de origine, ctitor al liceului şi spitalului ce-i poartă numele astăzi.
Deşi iniţiativa ridicării unei statui au avut-o consilierii liberali, primarul Pendiuc, deşi situat de cealaltă parte a baricadei la acea dată, s-a arătat de la început un entuziast susţinător al acestei iniţiative deşi, nu de puţine ori, s-a confruntat cu adversităţi chiar din partea propriilor colegi de partid, demonstrând, încă o dată, dacă mai era nevoie, că are simţul istoriei.
Aceasta, dacă acceptăm celebra sintagmă a lui Aristotel că omul este un „animal politic”.
Acest model politic, din nefericire tot mai rar la noi, se pliază perfect pe o veche vorbă românească: „n-a făcut umbră degeaba pământului”.
Aşa se spunea despre cel care într-o viaţă de om a construit o casă, a crescut cel puţin un copil şi a plantat cel puţin un pom, cu alte cuvinte, a lăsat „urme”.
Într-un limbaj mai academic spunem despre aceşti oameni că au simţul istoriei. Însă, a avea simţul istoriei, nu este doar, o calitate a omului politic, e mai mult decât aceasta, este o vocaţie. Pe care, din păcate, mulţi nu o au!
De altfel, de foarte multe ori, domnia sa a probat că se simte mai bine în hainele gospodarului decât în cele ale politicianului.
Orice primar poate afirma că nu e suficient un prim mandat pentru derularea unor proiecte.
Al doilea mandat vine de la sine atunci când oamenii simt că poţi.
Însă al treilea, al patrulea, al cincilea şi câte vor mai urma dovedesc că oamenii percep că eşti vizionar, că ai simţul istoriei.
Numai aşa s-a putut schimba complet faţa oraşului în cei douăzeci de ani de mandat.
Şi pentru că m-aţi aşezat deja pe un loc fruntaş în corul lăudătorilor domnului primar o să vă prezint în cele ce urmează două fapte concrete, la c are am participat nemijlocit.
Prima, a avut drept scop restaurarea Porţii Eroilor din Gura Trivăii, un arc de triumf în miniatură, ridicat acum mai bine de o jumătate de secol, de ostaşii şi cadrele militare ale Regimentului 4 Argeş în memoria eroilor regimentului, căzuţi pe câmpurile de luptă ale Marelui Război pentru Reîntregirea Neamului Românesc din anii 1916-1919. Starea avansată de degradare în care se afla punea în pericol însăşi existenţa sa pe viitor.
Domnul primar, convins că monumentul, dincolo de semnificaţia sa istorică, este o emblemă a oraşului, s-a implicat direct în lucrările de restaurare, care s-a dovedit a fi deosebit de complexe.
Ceea ce admiră astăzi cei ieşiţi la promenadă spre Pădurea Trivale este şi expresia unei convingeri că trebuie să păstrăm cu sfinţenie valorile şi memoria înaintaşilor noştri.
Cel de-al doilea proiect a fost şi mai ambiţios.
Oraşul nostru are numeroase statui ridicate în anii comunismului care, ca o dovadă de normalitate, sunt la locul lor.
Îi lipsesc însă cele din perioada interbelică şi mai vechi.
Una dintre acestea a fost a lui I.C. Brătianu, personalitate marcantă a istoriei naţionale, piteştean de origine, ctitor al liceului şi spitalului ce-i poartă numele astăzi.
Deşi iniţiativa ridicării unei statui au avut-o consilierii liberali, primarul Pendiuc, deşi situat de cealaltă parte a baricadei la acea dată, s-a arătat de la început un entuziast susţinător al acestei iniţiative deşi, nu de puţine ori, s-a confruntat cu adversităţi chiar din partea propriilor colegi de partid, demonstrând, încă o dată, dacă mai era nevoie, că are simţul istoriei.