Cel mai greu lucru pentru cineva care se încumetă să scrie un editorial este să îşi aleagă subiectul. O dată fixat, restul curge de la sine. De pildă, în martie, aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade poate fi subiect de editorial? Fireşte, pare… obligatoriu! Ca şi comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Brâncuşi! Poate şi  împlinirea a 90 de ani de când s-a născut Dinu Lipatti, dar în nici un caz nu aş îndrăzni să vorbesc despre cei 65 de ani împliniţi de Ana Blandiana! Totuşi, cu toată preţuirea pe care o acordăm celor de mai sus, cred că evenimentul ce merită comentat, din perspectiva contribuţiei decisive la dezvoltarea culturii române, este împlinirea, la 1 martie, a 140 de ani de la întemeierea revistei Convorbiri literare!
Într-adevăr, cine îşi poate imagina istoria culturii româneşti moderne fără Convorbiri literare, o revistă ce ar fi trebuit să apară cu numele de Junimea, după cum voia Negruzzi, încă din 1865, nu mult după înfiinţarea  societăţii cu acelaşi nume?! Puţină istorie nu strică niciodată… Cum tinerii fondatori nu s-au înţeles asupra denumirii, s-a cerut un răgaz de gândire! Destul de lung. Dar tot Negruzzi i-a fost naşul (dar şi mamă, şi tată multă vreme apoi), denumirea fiind acceptată de Maiorescu fiindcă era una ,,fără pretenţii”. Cred că a fost un avantaj (au şi disputele literare interne rolul lor!), opţiunile estetice cristalizându-se în cei doi ani ce au (mai) trecut până la apariţia primului număr al revistei.