Ies în stradă, la fel ca atunci când au trecut cu tancurile peste bătăile de inimă. Şi, la fel ca atunci, îmi fac publice disperarea şi sângele negru.
Ştiu că Revolta este arma secretă care va da jos guvernul. Guvernul de miliardari, care trafichează în văzul lumii petrolul şi freamătul pădurii, firul de iarbă şi floarea de cireş.
Ştiu că Revolta îi va da jos pe guvernanţii care se mută în fiecare zi din fotoliile gipurilor direct în fotoliile puterii. Direct. Aici, patrioţii de serviciu trudesc din zori şi până în noapte pentru salariul nostru: de subzistenţă. Altfel, ne putem socoti fericiţi, pentru că în iarna aceasta am dobândit în fine dreptul de a muri onorabil în paturile noastre: îngheţaţi. Iată guvernul morţilor prin îngheţ!
Ies în stradă, vegheat îndeaproape de batalioanele de scutieri, sosite în grabă. Scutieri care se poartă atât de elegant în faţa camerelor de luat vederi şi care ne snopesc cu bastoanele pe străzile lăturalnice.
Strada! Adevărul în haine de lucru. Un vuiet care te-a prins şi pe tine, cum stai în faţa televizorului, solidar cu strigătele stinse de bastoanele de cauciuc.
Desigur, nu vei ieşi la bătaie nici de data aceasta. Dar ce înalt eşti tu când cei din stradă strigă „Jos Guvernul!” Ce înalt eşti tu, când, în această cazarmă de cocoşaţi, cineva strigă pe străzi chiar cu glasul tău!
Vezi, şobolanii guvernamentali nu se mai dau în stambă pe posturile TV. De bună seamă că şi-au pus cenuşă în cap şi s-au ascuns în găurile lor, spun analiştii politici.
Ies în stradă, vegheat îndeaproape de noile batalioane, care ne apără ca un scut: nu cumva să dea democratura peste noi.
Desigur, ar fi fost ca în Piaţa Libertăţii să fie şi prietenii mei. Prietenii mei, căpitanii condeiului şi ai penelului. Dar la ora aceasta ei sonetizează. La ora aceasta ei pictează nevăzutul. Nici nu au auzit de străzile lăturalnice, unde scutierii încearcă să îi frângă Revoltei aripile.
Trăim în lumi paralele, vezi bine, în această sală de expoziţii tocmai se petrece un eveniment monden, cu intelectuali subţiri şi femei glossy, în timp ce în stradă Revolta îşi frânge degetele şi încearcă să-i scoată pe şobolani din găurile lor. Bineînţeles, noi stăm cu spatele la strigătele şi pancartele lor. Noi stăm cu spatele la istorie, ca întotdeauna.
Trăim în lumi paralele, femeile de pe simeze vor geme şi în noaptea aceasta în paturile lor, în timp ce în stradă câţiva rătăciţi vor încerca să îndrepte coloana baston a naţiunii…
GUVERNUL A CĂZUT! Cordonul ombilical care leagă strada de celulele tale nu a fost tăiat.
Atâta doar că leprele din prima linie a faunei politice au fost înlocuite cu leprele din linia a doua! Şi dobermanul de la SIE a preluat puterea.
Numai bordelina de la Palat freacă mai departe între pulpele ei falusul acestei democraţii purulente.
Strada! O gură de aer. O solidaritate electrică. Adevărul în haine de lucru.
8 februarie 2012