Relaţia dintre cultura vie şi mass-media este extrem de complexă în zilele noastre. Din păcate, cele două entităţi fiinţează, în genere, pe nivele diferite, rareori intersectându-se în obiective, idealuri comune. Spre pildă, nu am înregistrat vreo opinie publică (favorabilă sau… nu!) a vreunei personalităţi culturale româneşti despre rolul enorm, jucat în ultima perioadă, de către două publicaţii – Jurnalul Naţional şi Adevărul –, prin (re)punerea în circulaţie naţională, la preţuri modice, de cărţi, filme, C.D.-uri  şi ediţii de colecţie aparţinând clasicilor culturii noastre şi ai celei universale. Jurnalul Naţional şi Adevărul au reuşit să facă mai mult decât orice alt Ministru al Culturii din ultimii 20 de ani. Din perspectiva actului cultural cu bătaie lungă, un asemenea fapt demonstrează că tocmai doi ,,moguli’’ de presă (termen la modă) au simţit nevoia să intervină salutar, când Statul se dovedeşte neputincios, întru salvarea nevoii noastre de cultură (alte publicaţii judeţene fac şi ele ceva în acest sens, atât cât le permite bugetul). Din cauza aşa-zisei concurenţe de piaţă (care nu există decât la nivel de orgolii, fiindcă la noi ,,concurenţa’’ se reduce la banii atraşi – prin metode specifice, la loc de cinste aflându-se şantajul– de la bugetul de stat, moare Statul, moare şi capitalismul), celelalte mijloace media (ziare, televiziuni) nu au consemnat evenimentele culturale săptămânale puse ,,pe tarabă’’ de către Jurnalul Naţional şi Adevărul decât dacă şi-au încasat facturile de publicitate! Asta e ţara în care trăim şi în care majoritatea liderilor de opinie neplătiţi mai varsă o lacrimă, uneori, în numele culturii.