Anul internaţional al inventicii trece, pâş-pâş, pe lângă noi. Nu ştiu cu câte procente va creşte producţia de invenţii (de artefacte nemaivăzute până acum) faţă de anul trecut, la noi sau aiurea, dar e bine că acolo, sus, cineva ştie că fără sprijinirea inventicii nu se poate. Dar, de la inventarea tiparului încoace, să zicem, niciodată nu s-a ştiut de unde… sare iepurele! E trist, dar în România (îmi cer scuze, nu prea ştiu cum stau lucrurile în S.U.A., Japonia, India, Israel), cei care lucrează  în diverse laboratoare/colective ştiinţifice/institute academice (aşadar, cu cărţi de muncă, fiind plătiţi să-şi bată opt ore zilnic capul să inventeze ceva) înregistrează la O.S.I.M. mult mai puţine invenţii decât nişte oameni fără studii, fără susţinere, dar cu o pasiune fără margini! Dacă nu eşti cuprins de mania nu inventezi nimic. Fireşte, marii descoperitori au fost tot nişte maniaci ai propriilor fantasme.
Ceva nou apare pe lume, capătă fiinţă. Despre raportul dintre invenţie şi descoperire a vorbit, cândva, Solomon Marcus, lăsând chestiunea deschisă, ca orice înţelept. Cine îşi mai aduce aminte unde şi cine a descoperit focul!? Dar a fost nevoie de Edison pentru a fura focul (nu de la zei, ci din vatră) şi a-l introduce în sticlă. Ne aducem aminte cine a descoperit Troia. Părea o invenţie a lui Homer, de acum trei milenii. Dar Heinrich Schliemann a descoperit ce inventase poetul. Exemplele pot continua la nesfârşit, relaţia dintre invenţie/ descoperire putând lua turnuri nebănuite. De pildă, ştim de la istorie cam cine a fost şi ce a făcut domnitorul Vlad Ţepeş. Pentru restul mapamondului el este cunoscut ca Dracula, după romanul cu acest nume publicat de englezul Bram Stoker în 1897.