Cafeneaua literară văzută de
Al. D. Funduianu, Luceafărul, 2 Iulie 2012:  
Revenire la… CAFENEAUA LITERARĂ

Prin bunăvoinţa poetului Virgil Diaconu, începând cu ianuarie 2012, primesc – lunar – revista „Cafeneaua literară”, care apare la Piteşti. Mai mult, am prezentat „Cafeneaua…” în paginile revistei noastre (Luceafărul, Anul IV, Nr.2/38, februarie 2012). M-am bucurat să constat, ulterior, că prezentarea nu a trecut neobservată şi că prestigioasa publicaţie argeşeană este citită (electronic!) de către tot mai mulţi iubitori de literatură din nordul ţării. Citită şi, uneori, chiar… citată, ceea ce confirmă calitatea/profesionalismul semnatarilor, dar şi ale materialelor publicate.
Revenim asupra „Cafenelei literare”, deoarece recentul număr 6/113, din iunie 2012, apare în haină/copertă nouă şi, în plus, este însoţit de Suplimentul SCHIMNIC/Literatura samizdat – 3.
Semnalăm câteva dintre materialele publicate: Reflecţii (Gheorghe Grigurcu), Cabinetul de stampe (Ştefan Ion Ghilimescu), Profil – Valeriu Matei (Adrian Dinu Rachieru), Lector (Radu Voinescu, Mioara Bahna, Radu Cange), Note de lectură (Florentin Popescu), Litere (Eugenia Zgreabăn), Proză (Valeria Manta Tăicuţu, Alexandru Şerban Bucescu), Eseu (Cătălin Grigore), Poesis (Liliana Rus, Adriana Hirică, Gabriela Anghel Zăvălaş, Toma Biolan, Gigi Stan, Iancu Grama), Arte (Denisa Popescu), Premiile revistei „Argeş” pe 2011, Evenimente la Centrul Cultural Piteşti (Flavia Dinu). Pictorul Ion Pantilie este invitatul „Cafenelei…” (interviu realizat de E. Alecu). La rubrica „Eveniment”, realizată de către Virgil Diaconu, redactor şef, este prezentat Târgul Naţional al Cărţii de Poezie.
Considerând ştirea de interes şi pentru cititorii Luceafărului, o (pre)luăm aşa cum e redactată de autor: „Cea de a treia ediţie a Târgului Naţional al Cărţii de Poezie s-a desfăşurat la Bucureşti în perioada 16-20 mai a.c. În cele cinci zile au avut loc colocvii, lecturi publice de poezie, conferinţe, dezbateri, dueluri literare – Duelul parodiştilor – şi chiar o premiere a câştigătorilor Concursului Naţional Poezie de puşcărie, desfăşurată la Penitenciarul Rahova.
Organizatorii – Muzeul Naţional al Literaturii Române (M.N.L.R.), Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi Uniunea Scriitorilor din România (co-organizator) – şi – au ales ca dezbaterile să aibă loc în rotonda M.N.L.R., la Casa Monteoru (U.S.R.), Biblioteca Metropolitană, Cafeneaua „La muzeul”, Clubul „La scena”, Librăria Bastilia şi Penitenciarul Rahova, Bucureşti.
Vineri, în rotonda M.N.L.R. a avut loc lectura publică de poezie a optzeciştilor. Au citit din creaţia lor poeţii Virgil Diaconu, Adrian Alui Gheorghe, Santha Atila şi Romulus Bucur, prezentaţi de poeta Violeta Savu. Şi tot aici s-a petrecut Colocviul „Ziua optzeciştilor”, un „lung prilej de vorbe şi de ipoteze”…, din care am reuşit să prind câteva idei. Fragmentarismul textului de mai jos trebuie pus pe seama scribului, care a scris în mare grabă şi pe genunchi:
– „În anii 90, într-o întâlnire la Iaşi, Cărtărescu a spus că nu ştia de regimul comunist, pentru că el scria poezie… E absurd.” (Liviu Antonesei).
-„Fiecare, până şi-a găsit stilul, a scris pagini stupide.” (Florin Iaru)
-„Optzecismul a fost o mare creaţie a inconştientului colectiv. Noi suntem un fenomen foarte interesant şi valabil. În vârf se găsesc multe valori semnificative. Noi facem parte din Europa.” (Marta Petreu).
– „Suntem o generaţie în putere, care abia acum îşi dă opera.” (Adrian Alui Gheorghe).
– „Prin noi se începea ceva nou. Noi ne-am autoinstituţionalizat.” (Magda Cârneci).
– „Noi am impus termenul de generaţie 80. Nu ne-au numit alţii. Noi eram suverani. Acum, noi trebuie să dăm cheile de lectură. Altfel, cu un doctorat suntem toţi datori…” (Bogdan Ghiu)”
Să mă „ierte” cei pe care nu i-am citat (nici măcar fragmentar!). Glumesc, desigur. Cu toate că am prieteni marcanţi printre optzecişti, am oarece afinităţi cu aceştia şi, prin urmare, le sunt solidar, nu am rezistat tentaţiei de a-l cita pe Virgil Diaconu. Hâtrul, sarcasticul, incomodul şi mereu rebelul Virgil Diaconu!… Sper că nu sunt, totuşi, motive majore de supărare. Iar dacă se găsesc, nu e (doar) vina noastră…
Aş încheia aici, dar nu pot trece cu vederea nici provocatorul P.S. al aceluiaşi V.D. – „Curios este faptul că în toată dezbaterea nu s-a rostit cuvântul postmodernism…Tocmai generaţia care după 1985 s-a declarat, prin Cărtărescu, zecile de articole şi cele câteva cărţi scrise pe această temă, “postmodernă”, a preferat să îşi spună în continuare optzecistă, deci la fel ca în prima tinereţe. Însuşi numele sub care a apărut anunţată întâlnirea în catalogul Târgului a fost acela de „Ziua optzeciştilor”. Să înţelegem că generaţia nu are totuşi sentimentul postmodernităţii? Refuză optzeciştii condiţia postmodernă?” – Chiar aşa! Cine se încumetă să intervină? Şi să răspundă…